Dacă ne-am forţa un pic imaginaţia, România ar putea fi închipuită, conform Constituţiei actuale, ca o motocicletă cu ataş încălecată vânjos de Guvern, ce accelerează prelung pe drumul prăfuit al dezvoltării, neuitând din când în când la hopuri sau curbe mai violente, să privească respectuos şi cu ochii umezi către Preşedinţie, cea care joacă rolul demoazelei fardate, scoase la plimbare în dreapta motociclistului.

Cel puţin până acum, cam aşa se petreceau lucrurile, indiferent de personajele care s-au perindat la conducerea acestor instituţii.

De la începutul acestui an însă, după stingerea vacarmului de după alegeri şi împărţirea portofoliilor, s-a produs o modificare radicală în peisajul forţelor ce guvernează ţara aceasta.

Astăzi mass media, ce îndeobşte joacă rolul mătuşii care pierde vremea pe băncuţa din faţa curţii şi comentează suratelor sale aflate cu treabă după gard ce mai e nou pe uliţă, vede uimită, stând ca proasta cu mâna la gură, o mare năzdrăvănie trecând prin faţa porţii.

Motocicleta românească îi apare de după colţ cu motorul ambalat la maximum, lăsând coloană de fum înnecăcios după dânsa, părâind din toate şuruburile. Spre bucuria cumetrei mass media, excitată de noutate, la ghidoane stă preşedintele râzând sardonic cu meşa-i fluturând în vânt şi peruca bunăcuviinţei zburată de vânt de pe ţeastă. În dreapta lui, din ataş se iţeşte un căpşor de fătucă buzată cu chica împodobită de sigla Parlamentului European, iar în urma lor în capătul uliţei, ridicându-se cu ciolanele învineţite din colb,Guvernul aruncat peste bord.

Atât ne-a mai rămas în ţara asta!

Nu ştiu dacă aţi sesizat, dar am reuşit să avem un semiconflict diplomatic cu Ungaria, fără ca cineva să-l întrebe pe ministrul Diaconescu ce părere are despre această situaţie. Nu cred că îl putem imagina pe un personaj fin şi civilizat cum este actualul ministru al externelor, susţinând public o reacţie grosolană potrivită mai degrabă apucăturilor unui Lukaşenko şi nu unui stat civilizat, membru al Uniunii Europene. Dar asta e! Când ai nevoie de voturile amicului Vadim nu te poţi comporta decât aşa.

Cu toţi ştim că FMI-ul stă de vorbă cu Guvernul din politeţe, pentru că adevăratele negocieri se poartă la Cotroceni cu cel care acum trei luni facea mişto de ei.

 Pentru cei care nu cunosc activitatea acestei instituţii, trebuie să aflaţi că din prisma experienţei intervenţiilor sale în ţările cu probleme financiare, FMI-ul a dat întotdeauna cam aceleaşi rezultate. Dacă am asemui statele ce au probleme cu un bolnav care are o infecţie la mână sau la un picior, activitatea FMI-ului ar putea părea cea a unui felcer care îţi amputează membrul pe o grămadă de bani, apoi te pune să-ţi plăteşti datoria către el prestând o muncă susţinută fără să ţină cont de faptul că handicapul tău a fost provocat chiar de el. De aceea, întotdeauna când un stat îşi revine cât de cât şi prinde culoare în obraji, primul lucru pe care îl face este să îi dea un şut în cur FMI-ului şi slugilor sale de genul Standard & Poor‘s, care îţi dau calificative în funcţie de comisioanele pe care le primesc de la cei ce plasează banii.

Într-o ţară normală, cei care conduc ministerele şi instituţiile răspunzătoare de economie sunt specialişti sau tehnicieni ce îşi pregătesc un plan de minimum trei sau cinci ani. Aceştia, prin deciziile pe care le iau, orchestrează prin codul fiscal, legi economice, finanţări şi stimuli financiari o partitură coerentă de dezvoltare ce are obiective clare şi precise.

Uitându-ne în ograda noastră vedem cum economia este tratată ca a cincea roată la căruţă, un accesoriu care dă bine, în permanenta criză de la Cotroceni jalonată de diverse alegeri sau varii scandaluri.