În urmă cu câteva luni, preşedintele Băsescu inventa apa de chiuvetă şi pornea invadând televiziunile şi restul mass-mediei cu declaraţii şi îndemnuri către popor să cumpere produse româneşti pentru a ajuta economia autohtonă. Dădea el însuşi un frumos exemplu, promiţând că va folosi la Administraţia Prezidenţială numai Dacii în augustele-i deplasări prin ţară.

Evident că a uitat de promisiune după nici două săptămâni, dar la noi românii abureala fiind metodă de lucru, nu a mai catadicsit nimeni să se obosească şi să-i reamintească preşedintelui, demersul fiind inutil.

Deşi am încercat, nu am reuşit niciodată să înţeleg de ce acestui popor îi lipseşte până şi cea mai vagă urmă de patriotism în cumpărăturile pe care le face.

Nu numai că 20-30 de bani diferenţă sunt absolut suficienţi pentru a alege cu voioşie produsul mai ieftin, dar la acelaşi preţ cu siguranţă produsul fabricat în altă ţară va fi preferat celui născut pe plaiurile mioritice. Nimeni nu îşi pune întrebarea cum de un produs din aceeaşi gamă fabricat în Polonia, Portugalia sau chiar Chile, cu tot cu preţul de transport, poate costa mai ieftin decât unul din Bucureşti, Tecuci sau Baia Mare. Preţul pare a fi singurul zeu la care se închină consumatorul nostru.

Veţi spune că e normal, pentru că suntem săraci, nu avem bani, e criză, şi aşa mai departe. Dar surpriză, dragii consumatori, toate cercetările şi raportările de piaţă ne urcă pe un frumos loc doi ca mărime a pieţei de consum din Europa de Est. E de notorietate faptul că piaţa produselor de lux a spart toate recordurile în România. Ceasuri de aur cu diamante, şalupe, Bentley-uri şi Maybach-uri, bijuterii sau scutece cu cristale Swarovski, nici o excentricitate revoltător de scumpă nu intimidează frenezia cheltuirii banului.

Ne permitem să tragem o concluzie tristă: Românul cumpără mult şi prost, sau scump şi fiţos!

Conceptul corelaţiei între preţ şi calitate pare să fie complet necunoscut şi chiar desuet. Cu toţii am participat la nunţi în care organizatorii şi-au lăudat propria chibzuinţă de a cumpăra 100 de butelii cu vin la un litru şi jumătate, mult mai ieftin decât ar fi costat 80 de sticle cu vin de soi la 0,75 litri. Bineînţeles că rapiditatea îmbătării comesenilor cu tot circul aferent acestora, precum şi cumplitele dureri de cap de a doua zi nu pot să pună în umbră economia celor 50 de lei izbândită cu o seară înainte.

Cu toţii avem cunoscuţi ce ne-au chemat să le admirăm maşinile de teren Toyota Land Cruiser sau VW Touareg, iar apoi au dat de băut în vastele lor apartamente de 45 de metri patraţi, de la etajul cinci al blocului răzuit pe exterior şi cu casa scării plină de coji de bomboane agricole.
Se pare că nu suntem dispuşi să acceptăm din perspectiva de clienţi faptul că un produs care incumbă un efort, o muncă calificată, o investiţie, şi un profit, necesită plata unui preţ corect.

Doar gândul că cineva ar putea să facă un profit de pe urma noastră ne enervează şi ne strică ziua. De ce oare nu ar putea respectivul, când este vorba de noi, să vândă mai ieftin, dacă se poate fără profit sau chiar sub preţul de cost!
Bineînţeles că această optică nu funcţionează când noi suntem prestatorii de sevicii, fiind subînţeles faptul că fiecare dintre noi, fiind o fiinţă unică în acest Univers, avem dreptul la o abordare mai specială.
Din păcate, aceste obiceiuri consumiste se întâlnesc ,, fericit” cu politica marilor reţele de hipermarketuri, discounteri, supermarketuri sau cash & carry.

Aceştia ne tratează exact cum merităm! Ne vând produse proaste, de calitate mizerabilă, profund nesănătoase, ce nu respectă în majoritatea cazurilor legislaţia sanitar – veterinară, ne tratează ca pe nişte vite în staul, iar dacă vom reclama vreodată ceva organelor abilitate, cunoaştem cu toţii dinainte rezultatul.

Suntem cu toţii patrioţi până în vârful unghiilor, dar dacă vedem pe raft un caşcaval natural produs la Botoşani, la preţul de şase lei, vom opta urgent pentru unul grecesc, obţinut din laptele vacilor ce nu au văzut niciodată, nici măcar în poze, fânul, dar care costă trei lei şi cincizeci de bani.

Ne-am scos şi tura asta cu preţul! Vedeţi ce inseamnă globalizarea ofertei?
Ai întotdeauna şansa să faci o bună afacere!