Începând cu 1989 a apărut în peisajul politico-organizatoric al ţărişoarei noastre o nouă specie de devoratori ai bugetului public, specie ivită în urma încrucişării dintre nobila stirpe a primarilor cu cea a agenţilor producători de spectacole-eveniment. Nevinovata întâlnire de la începutul anilor 90 dintre un primar stresat de obligaţia de a-şi delecta cetăţenii cu pâine şi circ în urma presiunilor străzii, cu impresarul salvator care ştia numărul de telefon al Mirabelei Dauer a dus la geneza acestui feroce prădător.
De-a lungul anilor, această corcitură provenită în urma copulaţiei dintre primar, alesul şi administratorul banului public, cu impresarul, specialistul în tocarea finanţelor şi redistribuirea acestuia pe traiectorii oculte şi fără miros, a atins culmi uluitoare de perfecţionare şi adaptare. Profitând de arealul extrem de favorabil în care a apărut şi s-a dezvoltat, îmbibat de substanţe hrănitoare cum ar fi propaganda, nevoia de bani pentru partide, lăcomia şi nevoia de băi de mulţime a mai marilor zilei, acest mutant a ajuns să copleşească dorinţa de spectacol a eternilor gură cască, cei ce sunt principalii beneficiari ai acestui tip de evenimente.
Ziua satului, a comunei, a oraşului, a ţinutului şi a regiunii se îmbrăţişează cald cu sfinţii şi sfintele ce patronează comunitatea sărmanilor contribuabili. Comemorările, atestările, aniversările şi sfinţirile pun umărul împreună cu încercările de doborâre a Guiness book-ului, în care s-au specializat primarii marilor sau micilor aşezări din România.
Cel mai lung, cel mai gros cârnat din lume , cel mai mare numar de Moş Crăciuni, cea mai mare omletă prăjită în tigăi colosale, cel mai mare număr de sarmale îngurgitate în regim de concurs de către oficialităţi, nimic nu pare să reziste ofensivei impetuoase de spargere a banului public, condusă de aceşti vajnici cavaleri ai apocalipsei enterteinmentului.
Anul acesta ca de obicei am aniversat la Iaşi cu Irina Loghin, Morandi, Loredana Groza, Ştefan Bănică jr şi Nicolae Botgros. Iar aceşti cetăţeni români au fost plătiţi cu sume între 5000 şi 12000 de euro ca să participe împreună cu noi la comemorarea înfiinţării statului modern român.
Dezmăţul pe banii contribuabililor va fi şi anul acesta patronat de liota de politicieni şi căpuşe mediatice, nelipsite de la aceste ocazii. Această adunare este benefică tuturor, atât ca imagine  cât şi ca protecţie a bussines-ului pentru soliştii în cauză, pentru că aş vrea să văd şi eu procurorul care să cerceteze traseul banilor şi al comisioanelor necesare unei adunări ce a fost patronată de premierul şi preşedintele în funcţie.
Cadoul meu pentru voi, cu ocazia acestei aniversări a creării României moderne, sunt următoarele versuri:

,,Azi, cînd patimilor proprii muritorii toţi sunt robi, 
Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi
Idolului lor închină, numind mare pe-un pitic
Ce-o beşică e de spumă într-un secol de nimic.”

                                                            Scrisoarea a II -a 

                                                             Mihai Eminescu                                                                   

Ce spuneţi, dragi prieteni când recitim aceste versuri? Oare se potrivesc?