Se pare că aceste zile încinse şi prăfuite prin care trecem au un efect benefic asupra gândirii economice şi clarviziunii miniştrilor din guvernul condus de dl. Boc. Asta nu înseamnă totuşi că acest guvern dă semnale de competenţă în integralitatea lui. Dl. prim ministru Boc nu se dezminte şi reuşeşte să nu se solidarizeze cu declaraţiile şi iniţiativele inteligente ale miniştrilor, pe care îi coordonează din cel puţin două motive. Primul ar fi că nu a fost sunat încă de la Cotroceni şi nu i s-a trasat care este viziunea prezidenţială despre aceste subiecte, iar al doilea ar fi că pur şi simplu habar nu are cum funcţionează economia ţării, pe care cel puţin teoretic ar trebui să o guverneze.

Dl. Videanu, în calitate de ministru al economiei, recunoaşte că măsura impozitului forfetar a fost dezastruoasă pentru finanţele statului, lucru pe care l-au susţinut toţi oameni de afaceri încă dinaintea aplicării acesteia. Mini prim ministrul nostru nu se solidarizează cu ministrul său şi declară că o să facă el o analiză mai la iarnă în legătură cu aceasta şi atunci ne va lumina cu părerea sa. Pentru domnia sa, nu e suficient să vadă căţeaua moartă în coteţ, ci trebuie să-l trăsnească în moalele capului mirosul de hoit pentru a admite realitatea.

Doamna Andronescu surprinde plăcut, încercând să facă ordine în escrocheria diplomelor de la ,,Spiru Haret” dar, săraca de ea, suntem convinşi că nu a ştiut ce viespar a stârnit. Şeful doamnei ministru pe linie guvernamentală, dl. Boc, tace mustrător, iar şeful pe linie de partid, dl. Geoană, care nu a mai scos pe gură o prostie majoră de vreo două săptămâni, sare ca ars şi delimitează partidul pe care îl conduce de singura iniţiativă inteligentă pe care a avut-o PSD-ul în acest an. Este încă o dovadă că aceşti politicieni sunt incapabili să gândească altfel decât prin prisma interesului electoral şi că orice măsură de bun simţ, care ar putea să se constituie în germenul unei gândiri pe termen mediu sau lung în interesul ţării, sucombă instantaneu în faţa heirupismului autohton.

Pentru ca ridicolul să fie maxim, dna. Andronescu este chemată luni pentru a da socoteală în faţa partidului ,,pentru eventuale prejudicii aduse imaginii PSD în cazul anulării licenţelor date ilegal”, având în postura de judecători solemni pe Vanghelie şi Geoană.

În rest, toate lucrurile merg  ,,ceas”, în spiritul guvernării pedelisto-pesediste ce a fericit ţara. Profesorii dau în judecată Guvernul pentru aplicarea unei legi, magistraţii se judecă pe ei înşişi şi îşi dau dreptate, Pogea ia amendă de la judecători pentru neaplicarea unei sentinţe judecătoreşti, Guvernul îşi creşte cheltuielile bugetare de la începutul anului cu 16% iar organigrama se stufoşeşte, statul împrumută bani pe trei-cinci zile de la bănci cu dobânzi de 9% pe an, băncile nu dau credite la nimeni pentru că e mai rentabil să împrumuţi statul decât să munceşti şi tot aşa…

Prin plecarea d-nei Ridzi (oh mon Dieu ce greu a fost!), dl.Boc a ratat şansa de a restrânge numărul de miniştri, măcar aşa ca imagine, şi ne-a blagoslovit cu un nou ministru la Tineret şi Sport. Acesta se încadrează în standardele de competenţă ale pedeliştilor, în sensul că nu are nici o legătură cu domeniul pe care îl va coordona, nu a făcut sport nici o zi în distinsa ei viaţa, iar de tinereţe ce să mai vorbim, în schimb este într-o relaţie mai mult decât cordială cu dl. Flutur.

Pedeliştii sunt nişte creatori de filozofie de viaţă, reuşind prin persuasiune şi insistenţă să schimbe proverbe cu putere de lege în universalitatea umană, cum ar fi acela prin care ,,în spatele oricărui bărbat puternic stă o femeie”, străvechiul cherchez la femme.

Privind în jur, observăm cum în spatele cohortei de dive de cartier şi paţachine semidocte, ce au luat cu asalt structurile de putere din România, stă un grup de politicieni unşi cu toate alifiile periferiilor, care au mai adăugat la înţelepciunea politică universală încă o axiomă născută din propria experienţă. Aceea a conceptului politic pedelist de ,,2 în 1”, adică o slugă politică ce în afara ,,programului” poate fi muză sau rudă.

Nu trebuie să uităm că tânguielile şi plânsetele isterice referitoare la criză, începute toamna trecută, au fost în prima fază trecute cu vederea de politicienii ce erau preocupaţi să promită luna de pe cer.

Tăriceanu îşi făcea somnul de frumuseţe la prânz şi în direct, cu dopuri în urechi, pentru a nu fi deranjat de ,,duduiturile” economiei ce muşca zăbala. Boc împroşca camerele de luat vederi cu salivă, plin de indignare că legea de mărire a salariilor cu 50% la profesori nu se aplică, iar Geoană, cuprins de beţia mitingurilor, promitea 25.000 de euro la emigranţii care se întorceau în ţară la munca câmpului.
Apoi alegerile trecând, s-a făcut linişte în ţară. Preşedintele-jucător Băsescu nu a pregetat şi a mai dezamăgit o dată, de data aceasta chiar şi pe el însuşi, după cum mărturisea deunăzi la Paris şi a chemat la guvernare cele două mari partide vocale ale României, PSD-ul şi fratele său geamăn PDL-ul.

Fiind puşi în faţa muncii, evident că baieţii s-au apucat de plâns!
Fluvii de lacrimi, şiroaie ale disperării curgeau la vale din Palatul Victoria. Tristeţea Guvernului şi lamentările sale panicate au reuşit, lucru nemaiîntâlnit în această ţară, să ia prin surprindere şi să depăşescă logistica reporteriţelor avide de rating, aflate în căutarea dezastrelor. După ce sinistra moştenire liberală a fost invocată, evocată, înfierată, blestemată şi arsă pe rug în blestemele majorităţii parlamentare, Guvernul şi Preşedinţia au stat la sfat în loc de taină, pregătind următoarele alegeri.
Evident că munca nefiind o opţiune pentru actuala guvernare ce a reuşit să nu-şi definitiveze organigrama executivă nici astăzi, la şase luni de la formare, s-a ajuns la o concluzie ce a mulţumit pe toată lumea.

România trebuie să ia un credit de la FMI!

După ce au calculat cam câţi bani ar trebui ,,tăvăliţi” prin licitaţii pentru mulţumirea tuturor intereselor din arcul guvernării şi au socotit cam ce nivel de pomană ar trebui deşertată în ţara lui ,, bă, vezi că dau ăia ceva moca!”, guvernul şi-a făcut planul de bătălie.
Fondul de pensii şi salarii pentru bugetari a fost poreclit în contractul cu FMI ,,Fondul de investiţii în infrastuctură” şi a fost pus de-o parte, ca să nu apară vreo surpriză în prag de alegeri.
Banii daţi la BNR pentru băncile străine au fost intitulaţi ,,Sume necesare pentru securizarea monedei şi relansarea creditării” şi au fost dăruite cu rugămintea ca măcar aşa, până la alegeri, să fie ,,smântâniţi” prin creditare.Să dea la cine vor ei, dar să se vadă că e mişcare pe creditare.

Contractul cu FMI-ul s-a socotit să nu fie dat publicităţii, nu de alta dar românul e nevricos şi să nu-l apuce Doamne fereşte vreo ,, leşinătură” la vederea atâtor zerouri.
Ca parte a târgului trebuie şi Guvernul să facă ceva, aşa că FMI-ul a indicat d-lui. Boc ce anume trebuie făcut, astfel ca de acum vreo 20-30 de ani Fondul să fie prima putere în stat.

În primul rând ar trebui stopată orice iniţiativă privată ce ne-ar putea dezvolta apetitul de a fi producători şi nu consumatori. Aşa deci, toate IMM-urile au fost gâtuite la finanţare, iar întreprinderile mici vor fi rase de pe faţa pământului cu impozitul forfetar.
Pe baza legii UE de ajutorare a instituţiilor financiare aflate în dificultate, s-au acoperit găurile negre din firmele la care statul este acţionar majoritar, pentru a le putea ţine în viaţă. Păi nu ar fi păcat ca atâtea sinecuri bănoase şi cohorte de bizoni bine hrăniţi, votanţi ai puterii, să dispară?

De vreo trei săptămâni vedem şi partea finală a trocului, pe viu şi la oră de maximă audienţă.
Domnul mini Prim Ministru ne zugrăveşte înţelegerea cu FMI ca pe o a treia mare realizare a naţiunii române, după declararea Independenţei şi după Unire. Preşedintele constată îmbujorat că revenirea economiei l-ar putea convinge să candideze, iar dl. Pogea descoperă fericit că încasările la buget încep să crească. Preşedintele Comisiei Naţionale de Prognoză are numai grafice cu săgeţi în sus, iar lovitura finală vine de la dl. Isărescu, ce ne asigură că Romania nu va avea o creştere economică negativă, ba dimpotrivă.

Totul a reintrat în normal!
La televizor vom vedea din nou, cel puţin până la alegerile din toamnă, lucrurile cu adevărat importante din viaţa de zi cu zi.
Dl. Boc instruieşte băncile cum anume să dea credite la tineri, d-na.Udrea deschide Festivalul Cârnatului, dl.Băsescu îi înjură şi pe ucrainieni ca să nu se simtă ruşii singuri în Clubul Prietenilor României, iar Geoană prognozează, ca dl. Solcanu pe vremuri, că următorii 20 de ani vor fi socialişti sau nu vor fi deloc.

În rest, ţara e asaltată de ,,succesuri”.

Cumătra are 44 de ani, rochie bleumarin cu bulinuţe albe şi cojocel de blană de iepure purtat în interiorul cladirii la conferinţa de presă. Are funcţia de secretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice şi este membră a P.D.L., se trage din Cluj şi trăieşte în Buzău. Supraponderală, merge poticnit pe tocuri şi broboane de transpiraţie îi umezesc fruntea lucitoare, flash-urile aparatelor de fotografiat o înroşesc la faţă când se aşează gâfâind pe scaunul pluşat.

Îşi ridică guşa imperial şi trage o privire rotundă în jur, măturând cu dispreţ pleava invitaţilor. Doamna secretar de stat pare plictisită şi deranjată de faptul că trebuie să fie acolo; de ce oare a primit tocmai ea sarcina asta, de a se întâlni cu întreprinzătorii la prostia asta de întălnire de la Camera de Comerţ din Bucureşti?

E clar, lumea asta se duce dracului! Rău am ajuns, dacă o doamnă secretar de stat ca ea trebuie să suporte plânsetele păduchioşilor ăstora de privaţi, care au ei o problemă cu taxa forfetară.

Un amărăştean de întreprinzător riscă o întrebare: ,, Dumneavoastră aţi văzut că 14 000 de firme şi-au suspendat activitatea şi 4000 au intrat în dizolvare voluntară?”

Madam se înfoaie ca o curcă şi adunându-şi din toate pliurile tremurânde ce converg către buzele ei ţuguiate oful că a fost nevoită să vină aici, îi şfichiueşte scurt şi apăsat: ,,Foarte bine ca s-au suspendat! În sfârşit, au facut ceea ce trebuia! E bine să te declari inactiv, daca eşti inactiv. Trebuie să aveţi şi răspundere! V-aţi asumat, pe lângă beneficii şi nişte responsabilităţi!”.

Intreprinzătorii foşnesc nedumeriţi prin sală, parcă nu le vine să creada că aud un demnitar al Finanţelor, care e plin de entuziasm la vestea că îi dispar contribuabilii. O doamnă din sală ia cuvântul şi face apel la înţelegerea statului, arătând că în această criză, pe lângă problemele de piaţă ce duc firmele la pierderi, nu se aşteptau ca statul să mai vină cu încă una.

,,Nu noi v-am adus în situaţia asta, criza v-a adus.” se spală pe mâini madam şi contraatacă la baionetă zborşindu-se: “Ştiu un lucru sigur: nu poţi sa funcţionezi fără profit! Scopul unei firme este să facă profit! Jumătate din firmele României nu plătesc în prezent impozit!”. Logica matroanei finanţiste, reprezentanta unui guvern dintr-o ţară a cărei deficit se menţine din vremuri imemoriale, e impecabilă şi ne aminteşte de exclamaţia ţăranului ajuns din întâmplare la Grădina Zoologică, şi care văzând o cămilă cu două cocoaşe, constată: ,,Aşa ceva nu există!”.

,,Ştiţi ce faceţi? Ne omorâţi pe noi cei care am plătit corect până acum. Problema este, de fapt, imposibilitatea Guvernului de a gestiona evaziunea fiscală. Nu este echitabil. Este ca si cum ai băga la inchisoare 23 de milioane de oameni pentru că 10% din populaţie au comis crime” lansează o doamnă din sală o dilemă, aşteptând timidă un răspuns.

Imperturbabilă, madam priveşte ca prin sticlă şi aşteaptă o altă întrebare la care merită să se obosească răspunzând. În sală începe să urce o rumoare de indignare.

,,Adică eu, pentru activităţile depuse de firmă, trebuie să plătesc din banii mei benzina. In plus, trebuie tot din banii mei să plătesc benzina parlamentarilor şi directorilor din ministere. Bun, eu o să merg să-mi rezolv problemele cu metroul, dar aş vrea să facă şi ei la fel”, îndrăzneşte un participant.

Madam mai are puţin şi explodează, e de-a dreptul ofuscată de atâta impertinenţă. Auzi la ei, mitocanii, au ajuns acum să aibă treabă şi cu ea! Şuieră plină de venin, pregătindu-se de plecare: ”Bine, am să propun ca directorii şi parlamentarii să îşi plătească singuri benzina. Cât priveşte mersul cu metroul, cred că nu v-ar strica nici unora”, încheie spaima cântarelor.

În ţara asta nimic nu se schimbă, discuţia dintre pedelista cocoţată la putere şi cei ce plătesc taxele ne aduce aminte de o scenă din ,,Răscoala” lui Liviu Rebreanu, când fata răsfăţată a arogantului boier Iuga se stropşeşte la ţăranii strânşi în curtea conacului.

Doamna secretar de stat ar face bine să răsfoiască volumul de mai sus, spre o corectă informare, pentru a cunoaşte ce i-au făcut ţăranii odraslei boiereşti când au prins-o după aia pe câmp.

Se spune că Dumnezeu când vrea să te pedepsească îţi îndeplineşte dorinţa. Iată că dorinţa fierbinte şi plină de patos a lui Băsescu şi Boc de a ne conduce ţara şi de a ne da măsura valorii lor ca politicieni s-a împlinit. E adevărat, compania în care guvernează e destul de dubioasă, dar asta e, alegerea lor a fost să iasă la lumină cu Geoană, Nica şi ceilalţi caraghioşi din partidul lui Vanghelie.

Ce putem spune astăzi despre primele 120 de zile de guvernare ale democrat liberalilor, cei care în sfârşit au ocazia să ne arate cum pun în practică promisiunile electorale şi modul lor de a aplica doctrina propriului lor partid?

Am putea începe cu salariile profesorilor pentru care există lege intrată în vigoare, dar care nu se aplică. Ne aducem cu toţii aminte de zbierătele de indignare şi superioritatea greţoasă cu care actualii guvernanţi retezau din faşă orice obiecţie a fostului Guvern, cum că nu ar fi bani.

Putem continua cu declaraţiile războinice ale d-lui Boc la adresa aparatului guvernamental stufos, preluat de la antecedenţi. Iată că, în urma curăţeniei făcute de acesta, numărul de consilieri personali ai primului ministru a crescut cu o treime, ajungând la frumoasa cifră de 200! Putem multiplica acest fenomen la toate nivelele executivului şi pot să vă asigur că angajările nu s-au încheiat, ele continuă.

Trăind în ţara lui Caragiale, cunoaştem cu toţii scena cu cele 45 de steaguri ale lui Pristanda din ,, O  scrisoare pierdută”, steaguri pe care ori de câte ori le numărăm, nu dau mai mult de 15, pentru că restul s-au furat. Tot aşa numără guvernul d-lui Băsescu măsurile economice luate de el împotriva crizei. Unele ,, este”, altele ,,vor fi” şi ce-a mai rămas ,, e pe drum”. Din toate aşa zisele măsuri luate de acest Guvern, nu putem reţine decât schimbarea funcţionarilor publici pe criterii de partid şi mărirea impozitelor.

Când un prost nu are replică, dă cu parul. Tot aşa, când un Guvern nu ştie ce să facă, se apucă de mărit impozitele, trăind cu impresia că adunând procente suplimentare raportate la fostele venituri ( cele care au fost obţinute într-un regim de impozitare mai redus), încasările vor creşte şi problema se va rezolva.

Într-o ţară în care numărul celor care lucrează în economia privată este cu mult sub numărul de bugetari, iar salariul mediu la privat a ajuns cu 30% mai mic decât salariul mediu la stat, a te apuca să mai iei încă o piele de pe firmele private este o măsură care denotă că în mintea guvernantului există un concurs permanent între prostie şi inconştienţă. Măsuri cum ar fi reducerea cheltuielilor guvernamentale, a aparatului birocratic, măsuri de austeritate impuse parlamentarilor, eficientizarea activităţii şi o mai bună colectare a fondurilor europene, dublate de măsuri de stimulare fiscală pentru activitatea de producţie, export şi investiţii sunt lucruri complet necunoscute guvernanţilor. Deşi sunt nişte măsuri de bun simţ ce nu converg din cine ştie ce doctrine economico- ştiinţifice, acestea necesită ceva mai mult decât datul din gură şi ruperea în figuri. Necesită muncă, asumarea responsabilităţii, colaborarea cu oameni competenţi şi mai puţină hoţie de la buget şi măsuri electorale. Uitaţi-vă puţin acum la ei, au ei faţă de aşa ceva?

În schimb criza a fost prilejul perfect ca statul să dea ajutoare de sute de milioane de euro la firmele unde este acţionar, să le dea scutiri şi eşalonări la datorii bugetare, să garanteze creditele acestor ,, găuri negre ale economiei”. Si toate acestea folosind cadrul legislativ al Uniunii Europene  creat pentru sprijinirea sectorului bancar. Nu ştia săraca Europă pe cine a adus la sânul ei, dar nu mai are mult şi o să afle!

Şi ca să ne ştergem de pe retină aglomeraţia de la Registrul Comerţului prin care baza de impozitare a d-lui Pogea se subţiază văzând cu ochii,  ducând cu ea şi viitoarele încasări obţinute prin taxa forfetară, e momentul să ne întoarcem cu privirea spre ministerul responsabil cu turismul şi buna dispoziţie a Guvernului Boc.

Acesta ne anunţă că imnul ,, Land of choice” va fi valabil, după cum îi spune însuşi numele, doar o scurtă perioadă de timp, pentru că în curând se va schimba trendul şi e nevoie de alţi bani şi o nouă sforţare a micului Mozart pentru a ţine pasul.

,, Ne-am dori ca această melodie să fie cântată de turişti, să fie reprezentaţi, starea lor de spirit să  se regăsească în versurile acestei melodii” a precizat ministrul Turismului, Elena Udrea.

Cred că şi noi ne-am dori ca starea noastră de spirit să se regăsească într-o melodie, dar cea mai înţeleaptă credem că ar fi ,, Deşteaptă-te Române”.