La cumpăna dintre ani, conform unui clişeu adorat de reporterii TV, preşedintele Băsescu a fost colindat de TVR şi îndemnat să iubească şi postul naţional de televiziune. Bănuim că acest apel i-a fost făcut pentru că se află în proaspăta sa calitate de preşedinte al tuturor românilor, după propria-i afirmaţie, şi pentru că ocupă un scaun al cărui titular ar trebui să fie un factor de coagulare şi echilibru a unei societăţi profund divizate, după un an de circuri electorale şi manipulări grosolane.
Dacă în ţara aceasta au mai rămas naivi care cred în promisiunea acestuia de a fi preşedintele tuturor românilor, de Revelion cred că le-a trecut. Preşedintele ne-a transmis că o să calce pe la postul contribuabililor, când actualul director general, dl. Sasu, fost prieten şi coleg de-al dânsului, va fi dat afară, iar în acest post va veni o persoană după pofta inimii sale.
Acestă nouă hachiţă se înscrie dealtfel în logica acţiunilor sale de după realegerea sa din 6 Decembrie. După cea mai proastă prestaţie economică a unui guvern din perioada postrevoluţionară, după căderea lui în Parlament, guvernul Boc redivivus ne este livrat acum ca panaceu universal, ca maximumul de competenţă ce poate fi scremut din PDL.
,,Să omorâm capra vecinului” a devenit stilul actual de conducere al acestei ţări, marcă înregistrată Băsescu, în care poporul trebuie să se războiască cu Parlamentul, cu mogulii, cu profesorii, cu funcţionarii publici, cu pensionarii cu salarii mari şi cu cine mai descoperă strategii mocirloşi din dealul Cotrocenilor că ar mai trebui luptat.
Programul prezidenţial de guvernare, ambalat în ,,reformă a statului”, este de fapt o luptă de cucerire a Parlamentului şi de transformare a acestuia într-o masă de manevră supusă. Dacă de mâine parlamentarii fac ciocul mic şi laba căuş, poporul o să fie surprins pe moment că modificarea numărului de parlamentari nu mai este o măsură chiar atât de urgentă, mai ales că incumbă multă muncă în schimbarea Constituţiei.
Astfel că, până la schimbarea Constituţiei şi moartea căprioarei, mă scuzaţi… a crizei am vrut să spun, reforma statului a fost luată de jos în sus cu gesturi mici şi precise de bijutier, cu o grijă şi o cumpănire care să garanteze viitoarea propăşire generală.
Primul pas de reformă a fost schimbarea canalelor de comunicare media cu electoratul prietenos. Dacă până acum preşedintele şi primul ministrul se adresau ţării de la TVR, Pro Tv, Realitatea sau Antene, din înălţimea unor ratinguri majore, acum mesajele de mare importanţă pentru ţară vin de la B1TV, imediat după emisiunea Monicăi Columbeanu. Opţiuni alternative ar mai fi OTV-ul, unde zicerile responsabile ar fi uşor înghesuite între un paranormal şi o vrăjitoare sau de la trustul Etno şi Taraf TV, unde un discurs prezidenţial punctează în mod judicios creaţiile artistice ale unor artişti ce au adoptat un ,, nom de guerre” pe placul electoratului, cum ar fi: Minune, Copilul de aur, Salam sau Vijelie.
Acum că problema corelării mesajelor cu canalele potrivite s-a rezolvat, următorul pas a fost reforma oamenilor din punctele esenţiale ale activităţii statului.
Alegerea în fruntea Ministerului Finanţelor a d-lui Vlădescu a fost logică din moment ce reprezentarea lui automobilistică nu aruncă în derizoriu imaginea ministrului pedelist, titularul de post conducând un Maseratti. Faptul că neştiind de unde se deschide calculatorul reprezintă un prilej de mîndrie pentru dl. ministru, este compensat de capacitatea acestuia de a-şi seduce electoratul, începând chiar cu propria fină.
Noul ministru al Educaţiei trece primul test esenţial în înalta sa funcţie, conduce un Jaguar. Acesta ştie să calculeze viteza pumnului prezidenţial şi semnează fără stresuri imediat după instalare reducerea cu 15.000 a posturilor de profesori, confirmând astfel viitorul strălucit al educaţiei în actualul regim.
După strălucitul succes electoral al lui EBA de anul trecut, o nouă beizadea din os pedelist îşi va lua zborul către culmi, decolând din crâşmele de pe Dorobanţi. Se vor găsi destui deontologi care să ne explice că varianta cu tânărul Honorius este mai bună pentru ţară dacă nu vrem să îl enervăm pe dl. Prigoană, ce ar putea să ne pedepsească cu irefutabila-i consoartă.
Printre beizadele şi papagali afectaţi, făcuţi miniştri în ritmuri de manea, reforma a luat-o pâş, pâş, la drum. După tovarăşii ei de drum, cred că la capătul acestuia se va găsi o Românie în care dacă vrei să intri, va trebui să-i saluţi primul ministru după deja clasica formulă: Săru-mâna doamna Udrea!

Mă aflu la 2000 de kilometri de ţară şi răsuflarea ei caldă, mereu surprinzătoare, reuşeşte să mă răscolească ca dintotdeauna prin fapte mici, mesaje discrete şi veşti triumfătoare. Se pare că nici o distanţă nu este capabilă să estompeze realităţile româneşti de fiii ei, ce vieţuiesc acasă sau pe aiurea, aflaţi in căutarea norocului sau a scăpării.
Zilele acestea am norocul să vizitez târgul internaţional de bunuri şi servicii din industria alimentară ce se desfăşoară in Koln, locul unde odată la doi ani, mii de producători din intreaga lume dau măsura dezvoltării acestei industrii.
Plin de entuziasm şi speranţă, am dat buzna la pavilionul românesc pentru a vedea contribuţia şi aportul nostru la marele concert universal al industriei alimentare. Micul nostru pavilion, frumos semnalizat şi colorat in cele trei culori, nu sare in ochi prin dimensiune, dar compensează prin calitatea nucleului dur al producătorilor, ce zugrăvesc avansul tehnologic al ţării noastre, supranumite cândva “grânarul Europei”.
Prima impresie a vizitatorului este dată de un stand ce prezintă tradiţionalele noastre sticksuri, grisine şi covrigei, ce ne-au insoţit copilăria. Apoi privirea curioşilor este atrasă de două standuri cu nume arăbeşti, ce demonstrează incă o dată, dacă mai era nevoie, toleranţa românilor şi condiţiile create investitorilor din Orientul Mijlociu, in primitoarea noastră patrie. Doi paşi mai incolo, un producător de conserve de carne şi pateu a bulversat, printr-o abilă manevră de marketing, concurenţa de pe alte meleaguri, afişând un anunţ in mai multe limbi, ce a adunat specialiştii din industria conservelor de carne din intreaga lume in faţa standului cu pricina. Anunţul susţine, nici mai mult nici mai puţin, că producătorul român nu foloseşte coloranţi alimentari in producerea pateului. Dacă ar fi fost sincer până la capăt şi ar fi admis că nu foloseşte nici măcar ficat, dezvăluirea ar fi fost mult prea dureroasă pentru intreaga breaslă a manufacturierilor de cărniţă.
Un producător de făină, unul de acadele, precum şi eternii câştigători ai loteriei fiscului românesc, fraţii minune de pe Crişuri, intregesc cartea de vizită a pavilionului nostru. Iar faptul că standul cu cel mai mare succes din pavilionul nostru a fost o firmă ce a prezentat fructe prospete congelate, demonstrează, incă o dată, că natura este frate cu românul şi nu de puţine ori, poate fi chiar mai harnică.
Dar nu trebuie să disperăm! Deşi prezenţa noastră la acest târg a fost atât de discretă incât putem afirma că a trecut oarecum neobservată, România a fost in aceste zile pe prima pagină în toate ziarele din Germania.
Citind ziarele de acasă, inainte de plecare, am aflat că o româncă a primit premiul Nobel pentru literatură. De aceea, vă puteţi imagina cât de surprins am rămas, văzând că în toate ziarele nemţeşti a apărut pe prima pagină cum că Herta Muller a adus Germaniei incă un premiu Nobel pentru literatură! Inchipuiţi-vă oroarea mea când am citit in Der Spiegel că Herta Muller a fost descrisă ca o autoare germană care, scăpând din infernul României comuniste, prin măiestria scrierilor sale a făcut o tulburătoare cronică a unui spirit liber, intr-o societate marcată de dictatură. Iată incă o dovadă, a câta oare, in care meritele noastre sunt confiscate de alţii, care pe vremea in care noi ne băteam cu turcii la graniţele Europei, ei işi permiteau, la adăpostul crâncenei noastre jertfe, să construiasca catedrale.
Dezgustat de toate aceste nedreptăţi, m-am retras la hotel, hotărât să îmi înec amarul butonând telecomanda televizorului din dotare. A fost un nou prilej de enervare, când am văzut cum postul german de televiziune PRO 7 foloseşte cu neruşinare de mai mult de un an, logo-ul postului Prima TV, lansat acum două luni, “We love to entertain you!”. Se pare că nu a fost suficientă măgăria croaţilor, care au plagiat logo-ul doamnei ministru Udrea: “Land of choice”, cu aproape doi ani inainte de lansarea originalei campanii de promovare a turismului românesc, s-au găsit şi nemţii ăştia să ne copieze!
Intr-un ultim efort de reconciliere cu propria-mi personalitate şi cu mândria apartenenţei mele la societatea ce mă aşteaptă acasă, am decis să accesez internetul şi să citesc presa dâmboviţeană.
Veştile ce le-am primit m-au liniştit! Am aflat că cei trei bărbaţi, in care s-au adunat speranţele românilor pentru ciclopica confruntare din Noiembrie, au făcut dezvăluiri ce creionează sensibila lor latură umană.vAstfel, preşedintele in funcţie a recitat cu lacrimi in ochi la Pro Tv o poezie, din care imi permit să spicuiesc doar trei versuri: “Un trandafir, trei lacrimi ş-un sarut/ La capul mamei ce murise tristă/ Cu gandul la copilul ce-a crescut”. Am mai aflat, cu emoţie, cum contracandidatul Geoană a povestit in Playboy cum şi-a cucerit consoarta pe pârtia de schi, iar domnul Antonescu, in direct la televiziunea liderilor sindicali Realitatea Tv, deşi a declarat in nenumărate rânduri că nu doreşte să işi expună viaţa personală spaţiului public, a mărturisit că tatăl său a fost cald, foarte ludic şi chiar foarte jucăuş.
Cu siguranţă că acest gen de mărturisiri va fi greu de plagiat şi nu cred că le voi mai vedea la persoane publice din afara ţărişoarei noastre!

Nava amiral a guvernului Boc din cadrul flotei de măsuri a luptei împotriva crizei (ne referim la cele zece zile de concediu fără plată pentru funcţionarii publici), s-a scufundat sâmbătă, fără să facă vreun val în balta economiei. Guvernul a anunţat că deşi măsura la care s-a gândit e bună, a hotărât totuşi să lase la îndemâna miniştrilor modul de reducere a cheltuielilor pe fiecare minister în parte.

Iată o nouă lecţie de management politic marca Boc!

Dacă nu ştii ce să faci într-o situaţie anume sau nu vrei să-ţi asumi vreo răspundere pentru că nu te pricepi sau ţi-e frică, arunci motanul în curtea subordonaţilor, pentru a poza într-un lider democrat. Din păcate, premierul, având calificarea de profesor de Drept Constituţional, aflat în permanentă corigenţă în faţa Curţii Costituţionale, nu a aflat că o firmă, un guvern sau o economie nu poate fi dirijată sau condusă utilizând democraţia în relaţia cu subordonaţii. În aceste cazuri particulare e indispensabilă prezenţa unui lider care să ştie ce are de făcut, să ştie să delege şi să verifice, să îşi asume răspunderea şi să îşi folosească autoritatea. Dar se vede că prin democraţie, dl. miniprim ministru înţelege libertatea de a te face de râs şi de a fi incompetent nu numai în domeniul pentru care te-ai pregătit, ci şi în alte activităţi unde conjunctura te-a adus în ipostaza de a ,,ferici” lumea din jur.

Cu doar trei zile înainte de a scufunda crucişătorul salvării bugetare în chiuvetă, dl Boc a avut la Palatul Victoria o altă întâlnire epocală de maximă importanţă pentru ţară, cu membrii confederaţiilor sindicale şi membrii uniunii patronatelor. Într-o atmosferă de largă respiraţie patriotică şi responsabilitate vibrantă, reprezentanţii Guvernului, ai sindicatelor şi ai patronatelor au hotărât o schemă de mărire a salariilor minime şi medii pe economie, precum şi o scădere a posturilor bugetare pentru următorii cinci ani. Adorabilă a fost declaraţia domnului Pogea care în calitatea lui de Ministru de Finanţe ne-a precizat că salută această înţelegere şi o sprijină în aplicare dacă vor exista bani la buget. Dacă nu… Nu!

Pentru cei care au dorit să afle cine au fost participanţii la această întâlnire, un adevărat Consiliu de Coroană al supravegherii mersului economiei în ţărişoara noastră, lista participanţilor poate produce surprize deosebite. Dacă personaje precum Bogdan Hossu şi Dumitru Costin sunt nelipsite de la masa puterii, venind din eternitate, din partea patronatului observăm figuri distinse, neimplicate în politică şi care au dat măsura competenţei lor economice prin dezvoltarea miraculoasă a propriilor companii.

Putem începe prin a admira la această întrunire prezenţa d-lui George Constantin Păunescu, în calitate de proprietar al tribunei media de la care ni se adresează preşedintele, ori de câte ori crede domnia sa că poporul şi-a pierdut direcţia şi hălăduie bezmetic prin ceaţa crizei, căutând disperat potecile luminate de gândirea prezidenţială. În dosul siluetei delicate a GCP-ului, părintele ,, ingineriilor financiare” ce au lăsat în curul gol statul în anii ’90, putem întrezări profilul ca de filigran al ginerelui lui Ion Dincă Teleagă,  Nicolae Badea, în calitatea lui triplă de manager al Computerland-ului, manufacturier al aripioarelor picante marca KFC şi preşedinte al clubului Dinamo. Iar pentru ca nivelul de competenţă managerială şi gradul de focusare în detalii economice să crească brusc, din grupul celor care reprezintă patronatul român a făcut parte şi dl. Vasile Turcu. Formaţia sa enciclopedică şi capacitatea lui de muncă au devenit legendare, fiind singurul om capabil să dea interviuri în direct pe toate  posturile de tv ce se ocupă de fotbal, timp de opt ore pe zi. În acest timp, reuşeşte să câştige toate licitaţiile cu statul la care participă şi ştie exact care este momentul cel mai favorabil pentru a mări, pe bază de act adiţional ulterior licitaţiei, preţul pe care trebuie să-l plătească statul pentru varul şi mortarul cu care angajaţii d-lui. Turcu mâzgălesc zidurile clădirilor guvernamentale.

Iată deci cine va dirija şi va scoate din colaps economia românească, care este bazinul de competenţă din jurul actualului Guvern şi care sunt modelele economice demne de urmat în accepţiunea guvernanţilor noştri!

Şi ca să demonstrăm că avem o imagine globală a instrumentelor de guvernare, trebuie să amintim declaraţia de săptămâna aceasta a ,, preşedintelui jucător”: “În ceea ce mă priveşte, credeţi-mă ca m-am fript tare cu analizele economiştilor, încat aştept ca ele sa crească (numărul lor). Aşa că eu, săptămânal, sun la Videanu să văd consumurile de energie.”

Greutatea acestei declaraţii este crescută şi de faptul că preşedintele a făcut-o în drum spre manifestările prilejuite de ,, Zilele Băileştiului”, ediţia a IX-a, urmând ca de acolo preşedintele în exerciţiu (vă reamintim că dumnealui încă nu este în campanie electorală), să participe la evenimentul ,, Acasă la Nea Mărin”, organizat pentru a doua oară în 2009.

Sperăm ca intimitatea ce se va naşte între domnia sa şi electorat cu ocazia băilor de mulţime inevitabile, datorate participării la aceste distinse evenimente, să îi sugereze domnului preşedinte şi alţi indicatori, prin care poate afla adevărul despre starea economică a electoratului domniei sale. Aceştia credem că ar putea fi consumul de săpun, apă şi pastă de dinţi!

Romania este în şoc!

Cetăţenii naţiei se plimbă pe străzi dezorientaţi, muţi de spaimă şi cu soţiile livide, remorcate la braţ. Copiii plâng la micul dejun şi nu mai vor la grădiniţă.  Pensionarii de toate felurile, cei de vârstă şi cei de boală, privesc cu ochii în gol la televizor, în aşteptarea sfârşitului implacabil anunţat mai deunăzi.

Păsările s-au adunat în stoluri mari, grupate după specii şi de ieri au început să părăsească ţara bătând vajnic din aripi şi zburând către vest. Pământul a crăpat la ţară şi sătenii spun că din străfundurile gliei urcă miros de pucioasă şi aburi otrăvitori. Bătrânii spun că de când sunt ei, nu au mai văzut aşa ceva.

Vietăţile pământului s-au retras în adâncul pădurilor sau în creierii munţilor, topindu-se în ceţurile întunecate, prevestitoare de rele ce s-au depus ca o plapumă groasă, începând de pe dealuri. Doar nişte câini vagabonzi cu cozile încovrigate, cu ochii stinşi şi înfometaţi, au mai putut fi zăriţi de joi încoace cutreierând Bucureştiul părăsit.

Întreaga naţie este ca un boxer ce a primit o lovitură năucitoare în plex şi o aşteaptă pe cea de-a doua care o să-i stingă lumina. Din păcate, se dovedeşte că proverbele străvechi, din moşi strămoşi, nu mint niciodată şi astăzi, mai mult ca oricând, aflăm că o nenorocire nu vine singură.

Cumplita criză ce a lovit România şi împotriva căreia guvernul luptă eroic cu spatele la zid şi cu forţa disperării, a produs o consecinţă de o gravitate cutremurătoare:

Joi la Radio România Actualităţi preşedintele Băsescu a anunţat că ,,analizează în mod deosebit posibilitatea de a nu mai candida”!

De la aflarea acestei veşti, mass-media a intrat în colaps şi zace prăbuşită, stoarsă de puteri şi străbătută de frisoane de groază, văzându-şi sfârşitul cum se apropie implacabil. Stoluri de reporteriţe au migrat din televiziuni către fabrici de textile şi către bucătăriile restaurantelor şi cantinelor ce se chinuie de ani de zile cu lipsa de personal. Preţul punctului de rating a scăzut la jumătate la auzul acestei grozăvii şi multe emisiuni de analiză şi sinteză politică şi cetăţenească şi-au anunţat suspendarea sine die.  Analiştii politici s-au retras în străfundurile bibliotecilor şi s-au reapucat de citit şi studiat teoriile politice, cu liniştea luptătorului care după ce se întoarce din război, se apucă de lucrat  pământul cu conştiinţa celui care şi-a făcut datoria către ţară.

Mini prim ministrul deznădăjduit a intrat într-o stare de prostaţie şi repetă mecanic, ca o placă de patefon stricată, discursul pe care îl rostea sacadat la televizor, când a aflat cumplita veste. O ministră blondă a fost văzută plângând şi trântindu-şi geanta în colbul dintr-o parcare. Echipa de televiziune ce o însoţea permanent pe aceasta, la aflarea veştii şi-a strâns catrafusele şi a plecat să facă un reportaj în Deltă, despre plecarea pelicanilor.

Preţul de execuţie al kilometrului de autostradă s-a prăbuşit de joi încoace, zeci şi sute de camioane şi utilaje de asfaltare zac părăsite la marginea şoselelor iar Bugatti-ul Veyron al lui Costeluş Căşuneanu a fost văzut cu un bileţel în geam, pe care scria următoarea grozăvie: MĂ VINDE !!!

Pâlcuri de investitori periculoşi, cu chimirele pline de bani, au început să dea târcoale afacerilor cu statul, afaceri ce până acum au fost în siguranţă pentru români, fiind administrate de patrioţi precum Cocoş, Besciu, Bittner sau Videanu.

Există chiar groaznica posibilitate ca gazul să se ieftinească! În acest caz, încasările la bugetul statului ar fi iremediabil afectate prin dispariţia intermediarilor, care acum, prin impozitarea adaosurilor de 50-80% la o schimbare de factură, reprezintă o temelie a bugetului de stat.  Ne-a ajuns blestemul lui Putin! Nu el ne-a întrebat astă primăvară în acea conferinţă de presă celebră dacă nu am vrea să cumpărăm gazul pe direct? Şi nu el l-a trimis pe reporterul de la televiziunea română să meargă să-l întrebe pe preşedintele nostru ce părere ar avea?

Cumplita veste a trecut şi de hotare! De acum, domnul Voronin nu va mai putea să formeze o majoritate viabilă în parlamentul Moldovei, bazinul Mării Negre va rămâne fără stăpân, Obama îşi va pierde influenţa în estul Europei, iar ruşii vor avea două zile de sărbătoare naţională oficială pentru că au scăpat de principalul obstacol în calea extinderii  influenţei lor politice în Europa!

O singură speranţă mai pâlpâie în trupul lipsit parcă de viaţă al acestei naţii, aceea ca românii să-şi regăsească unitatea şi coeziunea din decembrie ‘89 şi să umple cu mic cu mare Piaţa Universităţii, plângând şi implorându-şi părintele naţiei:

Nu pleca Traiane! Nu ne părăsi şi nu ne lăsa pradă mogulilor adverşi! Ne-ai mai păcălit odată că o să pleci în cinci minute!  Mai păcăleşte-ne!

Aflăm că în ultimul său raport de politică monetara, publicat in urmă cu câteva zile, Banca Nationala a Canadei susţine că recesiunea a luat sfârşit, datorită faptului că in acest trimestru, economia canadiană va creşte într-un ritm anualizat de 1.3%, urmând ca ritmul de creştere să ajungă la 4% în prima jumatate a anului viitor. Nu cu mult timp în urmă, Ben Bernake şeful Trezoreriei Americane şi alţi ,, grei” ai finanţelor mondiale, susţineau în mare cam acelaşi lucru. Economiile statelor europene, după ce au înghiţit cu greu efectele şocului de anul trecut, încep să simtă uşor, dar sigur, efectele măsurilor dure luate iarna trecută şi în primăvara acestui an.

Mai mult, state ajunse în pragul falimentului naţional şi al colapsului general, cum sunt Islanda, Lituania, Letonia sau Ungaria, ţări în care oamenii şi-au văzut agoniselile de-o viaţă dispărute ca prin fum şi au ajuns să doarmă pe străzi, au început să iasă la liman. Criza în aceste ţări a avut ca efect o reformă dureroasă, de-a dreptul chirurgicală şi fără anestezie a instituţiilor statului, a politicienilor şi a factorilor de decizie din mediul economic.

În aceste ţări, politicieni care se aflau la putere şi-au luat binemeritatul şut în cur, iar conducerea statului a fost preluată de către echipe de specialişti, aduşi în disperare de cauză de către parlamentele acestor state aflate în pragul colapsului financiar. Ce au în comun aceste echipe de tehnocraţi? În primul rând sunt oameni tineri, supercalificaţi fiecare în domeniul său de activitate, cu experienţă dobândită în companii multinaţionale performante sau în organisme transnaţionale financiare. Oameni competenţi, energici, cu relaţii excelente în domeniile de expertiză în care activează şi mai ales, fără calitatea de membri ai unui partid.

Lipsa acestei ultime calităţi reprezintă un enorm avantaj în aceste momente de criză. Tehnocraţii nu sunt datori nimănui, nu au venit să facă rost de bani pentru campanii sau alte prostii, nu sunt şantajabili şi nu au o imagine politică de apărat. Pot lua măsuri radicale şi dureroase pe termen scurt, fără să se teamă că vor pierde ceva la următoarele alegeri.

Începând de alaltăieri şi Bulgaria are un nou guvern minoritar, condus de Boiko Borisov, personaj politic excentric, fost bodyguard al regelui Simeon şi primar al Sofiei. Acesta a venit la putere în fruntea unui partid inexistent până deunăzi, pe un val de nemulţumire al cetăţenilor bulgari care a spulberat fostele partide politice tradiţionale. Deşi minoritar în parlament, Borisov şi-a asumat întreaga responsabilitate politică pentru rezultatele acestei guvernări, într-un gest de bărbăţie politică de neimaginat la nord de Dunăre. Privind la acest nou guvern de la Sofia, observăm că deşi acesta are o orientare politică, prezintă totuşi toate atributele unui guvern de tehnocraţi. Figuri noi pe scena politică, miniştrii actuali sunt economişti, avocaţi şi procurori, specialişti în finanţe adunaţi de pe toate meridianele economice europene.

Şi ca să ne enervăm şi mai mult, am aflat-o şi pe asta: ministrul desemnat pentru agricultură, Desislava Taneva, a renunţat la nominalizare pentru a evita un conflict de interese, deoarece până de curând a fost preşedintele unei societăţi pe acţiuni, ce a avut activitate în domeniul agricol.

Şi acum, să ne gândim la modul în care se dau duşi de la putere miniştrii penali ai actualului nostru guvern, o senzaţie asemănătoare fiind doar aceea în care am încerca să răzuim cu cuţitul răşina de pe un copac bătrân, cu scoarţa groasă şi adâncă.

Din păcate, deşi de obicei sunt optimist, cred că de la iarnă o să ne ia dracu’ pe toţi!

Anul trecut pe vremea aceasta, guvernul stătea pe un munte de bani, iar acum puţin mai lipseşte ca Pogea să nu ia bani de la cămătari pentru pensii şi salarii. Acest guvern are tot felul de preocupări personale, de gaşcă, de trib şi de partid, cu excepţia gestionării situaţiei de criză profundă existentă în această ţară.

Preşedintele care conduce acest guvern, prin carcasa caraghioasă şi ridicolă numită Boc, are în cap doar băi de mulţime, răzbunări personale, orgolii paterne şi campania prezidenţială de la toamnă. Din partea acestuia, experienţa ne spune că ne putem aştepta doar la un permanent circ politic, ce are ca obiectiv satisfacerea unei sete patologice de putere.

Pesediştii au venit la guvernare cu foamea în gât, după patru ani de opoziţie şi sunt dispuşi la orice umilinţă, pentru a se adăpa în continuare la cişmeaua banului public.

Pedeliştii şi-au păstrat pentru ei ministerele bănoase, cum ar fi Economia şi Industria, Infrastructura şi Transporturile, precum şi zona de energie pe care o controlează cu sârg prin ,, băieţii deştepţi” până mai ieri duşmani, astăzi prieteni. Iar pentru a sprijini anumite interese electorale, s-au creat două ,,ministere de sifonare” a banului public, cum ar fi Turismul şi Tineretul, prin care protagonistele acestora, sexoase şi tupeiste, fac ceea ce au învăţat de la mentorul lor, şi anume imagine pentru clan.

Călcând pe căile bătătorite de Năstase, acelea ale şpăguirii mass-media, televiziunile nu prididesc să ne arate cum membrii clanului tund oaia, hăhăie dizgraţios, se stropşesc, pupă copii, cântă la fluier, lăcrimează, călăresc, dansează, se dau cu elicoptere şi maşini ş execută tot felul de alte activităţi de maximă importanţă pentru ţară.

România s-a poziţionat ferm pe toboganul căderii economice. Deşi acum fiecare minut contează în rapiditatea cu care ar trebui luate măsuri economice,absolut necesare pentru a stăvili dezastrul spre care ne îndreptăm, vedem cum în ţară domneşte la nivel guvernamental o îngrijorare tâmpă de faţadă, lipsită de soluţii şi în spatele căreia se ascunde doar preocuparea pregătirii alegerilor prezidenţiale.

Chestionat la ultima sa conferinţă de presă asupra măsurilor ce trebuie luate pentru a ieşi din criză, preşedintele ne-a dat măsura responsabilităţii şi competenţei sale în materie de economie: ,,Criza trebuie depăşită fără tăieri mari de salarii la bugetari!!! România nu trebuie să fie împovărată de datorii mari la momentul ieşirii din criză!!! Un guvern de tehnocraţi trebuie pe cât posibil evitat!!!”

Poate că expresia ,, şi cu sula în c… şi cu sufletul în Rai” s-ar potrivi în mod cu totul forţat la anumite persoane luate individual, dar cu siguranţă nu funcţionează ca politică de guvernare.

Singurul lucru mai trist decât situaţia economică în care ne aflăm este doar lipsa de speranţă care copleşeşte la gândul guvernării ce ne aşteaptă.

Nu trebuie să uităm că tânguielile şi plânsetele isterice referitoare la criză, începute toamna trecută, au fost în prima fază trecute cu vederea de politicienii ce erau preocupaţi să promită luna de pe cer.

Tăriceanu îşi făcea somnul de frumuseţe la prânz şi în direct, cu dopuri în urechi, pentru a nu fi deranjat de ,,duduiturile” economiei ce muşca zăbala. Boc împroşca camerele de luat vederi cu salivă, plin de indignare că legea de mărire a salariilor cu 50% la profesori nu se aplică, iar Geoană, cuprins de beţia mitingurilor, promitea 25.000 de euro la emigranţii care se întorceau în ţară la munca câmpului.
Apoi alegerile trecând, s-a făcut linişte în ţară. Preşedintele-jucător Băsescu nu a pregetat şi a mai dezamăgit o dată, de data aceasta chiar şi pe el însuşi, după cum mărturisea deunăzi la Paris şi a chemat la guvernare cele două mari partide vocale ale României, PSD-ul şi fratele său geamăn PDL-ul.

Fiind puşi în faţa muncii, evident că baieţii s-au apucat de plâns!
Fluvii de lacrimi, şiroaie ale disperării curgeau la vale din Palatul Victoria. Tristeţea Guvernului şi lamentările sale panicate au reuşit, lucru nemaiîntâlnit în această ţară, să ia prin surprindere şi să depăşescă logistica reporteriţelor avide de rating, aflate în căutarea dezastrelor. După ce sinistra moştenire liberală a fost invocată, evocată, înfierată, blestemată şi arsă pe rug în blestemele majorităţii parlamentare, Guvernul şi Preşedinţia au stat la sfat în loc de taină, pregătind următoarele alegeri.
Evident că munca nefiind o opţiune pentru actuala guvernare ce a reuşit să nu-şi definitiveze organigrama executivă nici astăzi, la şase luni de la formare, s-a ajuns la o concluzie ce a mulţumit pe toată lumea.

România trebuie să ia un credit de la FMI!

După ce au calculat cam câţi bani ar trebui ,,tăvăliţi” prin licitaţii pentru mulţumirea tuturor intereselor din arcul guvernării şi au socotit cam ce nivel de pomană ar trebui deşertată în ţara lui ,, bă, vezi că dau ăia ceva moca!”, guvernul şi-a făcut planul de bătălie.
Fondul de pensii şi salarii pentru bugetari a fost poreclit în contractul cu FMI ,,Fondul de investiţii în infrastuctură” şi a fost pus de-o parte, ca să nu apară vreo surpriză în prag de alegeri.
Banii daţi la BNR pentru băncile străine au fost intitulaţi ,,Sume necesare pentru securizarea monedei şi relansarea creditării” şi au fost dăruite cu rugămintea ca măcar aşa, până la alegeri, să fie ,,smântâniţi” prin creditare.Să dea la cine vor ei, dar să se vadă că e mişcare pe creditare.

Contractul cu FMI-ul s-a socotit să nu fie dat publicităţii, nu de alta dar românul e nevricos şi să nu-l apuce Doamne fereşte vreo ,, leşinătură” la vederea atâtor zerouri.
Ca parte a târgului trebuie şi Guvernul să facă ceva, aşa că FMI-ul a indicat d-lui. Boc ce anume trebuie făcut, astfel ca de acum vreo 20-30 de ani Fondul să fie prima putere în stat.

În primul rând ar trebui stopată orice iniţiativă privată ce ne-ar putea dezvolta apetitul de a fi producători şi nu consumatori. Aşa deci, toate IMM-urile au fost gâtuite la finanţare, iar întreprinderile mici vor fi rase de pe faţa pământului cu impozitul forfetar.
Pe baza legii UE de ajutorare a instituţiilor financiare aflate în dificultate, s-au acoperit găurile negre din firmele la care statul este acţionar majoritar, pentru a le putea ţine în viaţă. Păi nu ar fi păcat ca atâtea sinecuri bănoase şi cohorte de bizoni bine hrăniţi, votanţi ai puterii, să dispară?

De vreo trei săptămâni vedem şi partea finală a trocului, pe viu şi la oră de maximă audienţă.
Domnul mini Prim Ministru ne zugrăveşte înţelegerea cu FMI ca pe o a treia mare realizare a naţiunii române, după declararea Independenţei şi după Unire. Preşedintele constată îmbujorat că revenirea economiei l-ar putea convinge să candideze, iar dl. Pogea descoperă fericit că încasările la buget încep să crească. Preşedintele Comisiei Naţionale de Prognoză are numai grafice cu săgeţi în sus, iar lovitura finală vine de la dl. Isărescu, ce ne asigură că Romania nu va avea o creştere economică negativă, ba dimpotrivă.

Totul a reintrat în normal!
La televizor vom vedea din nou, cel puţin până la alegerile din toamnă, lucrurile cu adevărat importante din viaţa de zi cu zi.
Dl. Boc instruieşte băncile cum anume să dea credite la tineri, d-na.Udrea deschide Festivalul Cârnatului, dl.Băsescu îi înjură şi pe ucrainieni ca să nu se simtă ruşii singuri în Clubul Prietenilor României, iar Geoană prognozează, ca dl. Solcanu pe vremuri, că următorii 20 de ani vor fi socialişti sau nu vor fi deloc.

În rest, ţara e asaltată de ,,succesuri”.

Cumătra are 44 de ani, rochie bleumarin cu bulinuţe albe şi cojocel de blană de iepure purtat în interiorul cladirii la conferinţa de presă. Are funcţia de secretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice şi este membră a P.D.L., se trage din Cluj şi trăieşte în Buzău. Supraponderală, merge poticnit pe tocuri şi broboane de transpiraţie îi umezesc fruntea lucitoare, flash-urile aparatelor de fotografiat o înroşesc la faţă când se aşează gâfâind pe scaunul pluşat.

Îşi ridică guşa imperial şi trage o privire rotundă în jur, măturând cu dispreţ pleava invitaţilor. Doamna secretar de stat pare plictisită şi deranjată de faptul că trebuie să fie acolo; de ce oare a primit tocmai ea sarcina asta, de a se întâlni cu întreprinzătorii la prostia asta de întălnire de la Camera de Comerţ din Bucureşti?

E clar, lumea asta se duce dracului! Rău am ajuns, dacă o doamnă secretar de stat ca ea trebuie să suporte plânsetele păduchioşilor ăstora de privaţi, care au ei o problemă cu taxa forfetară.

Un amărăştean de întreprinzător riscă o întrebare: ,, Dumneavoastră aţi văzut că 14 000 de firme şi-au suspendat activitatea şi 4000 au intrat în dizolvare voluntară?”

Madam se înfoaie ca o curcă şi adunându-şi din toate pliurile tremurânde ce converg către buzele ei ţuguiate oful că a fost nevoită să vină aici, îi şfichiueşte scurt şi apăsat: ,,Foarte bine ca s-au suspendat! În sfârşit, au facut ceea ce trebuia! E bine să te declari inactiv, daca eşti inactiv. Trebuie să aveţi şi răspundere! V-aţi asumat, pe lângă beneficii şi nişte responsabilităţi!”.

Intreprinzătorii foşnesc nedumeriţi prin sală, parcă nu le vine să creada că aud un demnitar al Finanţelor, care e plin de entuziasm la vestea că îi dispar contribuabilii. O doamnă din sală ia cuvântul şi face apel la înţelegerea statului, arătând că în această criză, pe lângă problemele de piaţă ce duc firmele la pierderi, nu se aşteptau ca statul să mai vină cu încă una.

,,Nu noi v-am adus în situaţia asta, criza v-a adus.” se spală pe mâini madam şi contraatacă la baionetă zborşindu-se: “Ştiu un lucru sigur: nu poţi sa funcţionezi fără profit! Scopul unei firme este să facă profit! Jumătate din firmele României nu plătesc în prezent impozit!”. Logica matroanei finanţiste, reprezentanta unui guvern dintr-o ţară a cărei deficit se menţine din vremuri imemoriale, e impecabilă şi ne aminteşte de exclamaţia ţăranului ajuns din întâmplare la Grădina Zoologică, şi care văzând o cămilă cu două cocoaşe, constată: ,,Aşa ceva nu există!”.

,,Ştiţi ce faceţi? Ne omorâţi pe noi cei care am plătit corect până acum. Problema este, de fapt, imposibilitatea Guvernului de a gestiona evaziunea fiscală. Nu este echitabil. Este ca si cum ai băga la inchisoare 23 de milioane de oameni pentru că 10% din populaţie au comis crime” lansează o doamnă din sală o dilemă, aşteptând timidă un răspuns.

Imperturbabilă, madam priveşte ca prin sticlă şi aşteaptă o altă întrebare la care merită să se obosească răspunzând. În sală începe să urce o rumoare de indignare.

,,Adică eu, pentru activităţile depuse de firmă, trebuie să plătesc din banii mei benzina. In plus, trebuie tot din banii mei să plătesc benzina parlamentarilor şi directorilor din ministere. Bun, eu o să merg să-mi rezolv problemele cu metroul, dar aş vrea să facă şi ei la fel”, îndrăzneşte un participant.

Madam mai are puţin şi explodează, e de-a dreptul ofuscată de atâta impertinenţă. Auzi la ei, mitocanii, au ajuns acum să aibă treabă şi cu ea! Şuieră plină de venin, pregătindu-se de plecare: ”Bine, am să propun ca directorii şi parlamentarii să îşi plătească singuri benzina. Cât priveşte mersul cu metroul, cred că nu v-ar strica nici unora”, încheie spaima cântarelor.

În ţara asta nimic nu se schimbă, discuţia dintre pedelista cocoţată la putere şi cei ce plătesc taxele ne aduce aminte de o scenă din ,,Răscoala” lui Liviu Rebreanu, când fata răsfăţată a arogantului boier Iuga se stropşeşte la ţăranii strânşi în curtea conacului.

Doamna secretar de stat ar face bine să răsfoiască volumul de mai sus, spre o corectă informare, pentru a cunoaşte ce i-au făcut ţăranii odraslei boiereşti când au prins-o după aia pe câmp.

Se spune că Dumnezeu când vrea să te pedepsească îţi îndeplineşte dorinţa. Iată că dorinţa fierbinte şi plină de patos a lui Băsescu şi Boc de a ne conduce ţara şi de a ne da măsura valorii lor ca politicieni s-a împlinit. E adevărat, compania în care guvernează e destul de dubioasă, dar asta e, alegerea lor a fost să iasă la lumină cu Geoană, Nica şi ceilalţi caraghioşi din partidul lui Vanghelie.

Ce putem spune astăzi despre primele 120 de zile de guvernare ale democrat liberalilor, cei care în sfârşit au ocazia să ne arate cum pun în practică promisiunile electorale şi modul lor de a aplica doctrina propriului lor partid?

Am putea începe cu salariile profesorilor pentru care există lege intrată în vigoare, dar care nu se aplică. Ne aducem cu toţii aminte de zbierătele de indignare şi superioritatea greţoasă cu care actualii guvernanţi retezau din faşă orice obiecţie a fostului Guvern, cum că nu ar fi bani.

Putem continua cu declaraţiile războinice ale d-lui Boc la adresa aparatului guvernamental stufos, preluat de la antecedenţi. Iată că, în urma curăţeniei făcute de acesta, numărul de consilieri personali ai primului ministru a crescut cu o treime, ajungând la frumoasa cifră de 200! Putem multiplica acest fenomen la toate nivelele executivului şi pot să vă asigur că angajările nu s-au încheiat, ele continuă.

Trăind în ţara lui Caragiale, cunoaştem cu toţii scena cu cele 45 de steaguri ale lui Pristanda din ,, O  scrisoare pierdută”, steaguri pe care ori de câte ori le numărăm, nu dau mai mult de 15, pentru că restul s-au furat. Tot aşa numără guvernul d-lui Băsescu măsurile economice luate de el împotriva crizei. Unele ,, este”, altele ,,vor fi” şi ce-a mai rămas ,, e pe drum”. Din toate aşa zisele măsuri luate de acest Guvern, nu putem reţine decât schimbarea funcţionarilor publici pe criterii de partid şi mărirea impozitelor.

Când un prost nu are replică, dă cu parul. Tot aşa, când un Guvern nu ştie ce să facă, se apucă de mărit impozitele, trăind cu impresia că adunând procente suplimentare raportate la fostele venituri ( cele care au fost obţinute într-un regim de impozitare mai redus), încasările vor creşte şi problema se va rezolva.

Într-o ţară în care numărul celor care lucrează în economia privată este cu mult sub numărul de bugetari, iar salariul mediu la privat a ajuns cu 30% mai mic decât salariul mediu la stat, a te apuca să mai iei încă o piele de pe firmele private este o măsură care denotă că în mintea guvernantului există un concurs permanent între prostie şi inconştienţă. Măsuri cum ar fi reducerea cheltuielilor guvernamentale, a aparatului birocratic, măsuri de austeritate impuse parlamentarilor, eficientizarea activităţii şi o mai bună colectare a fondurilor europene, dublate de măsuri de stimulare fiscală pentru activitatea de producţie, export şi investiţii sunt lucruri complet necunoscute guvernanţilor. Deşi sunt nişte măsuri de bun simţ ce nu converg din cine ştie ce doctrine economico- ştiinţifice, acestea necesită ceva mai mult decât datul din gură şi ruperea în figuri. Necesită muncă, asumarea responsabilităţii, colaborarea cu oameni competenţi şi mai puţină hoţie de la buget şi măsuri electorale. Uitaţi-vă puţin acum la ei, au ei faţă de aşa ceva?

În schimb criza a fost prilejul perfect ca statul să dea ajutoare de sute de milioane de euro la firmele unde este acţionar, să le dea scutiri şi eşalonări la datorii bugetare, să garanteze creditele acestor ,, găuri negre ale economiei”. Si toate acestea folosind cadrul legislativ al Uniunii Europene  creat pentru sprijinirea sectorului bancar. Nu ştia săraca Europă pe cine a adus la sânul ei, dar nu mai are mult şi o să afle!

Şi ca să ne ştergem de pe retină aglomeraţia de la Registrul Comerţului prin care baza de impozitare a d-lui Pogea se subţiază văzând cu ochii,  ducând cu ea şi viitoarele încasări obţinute prin taxa forfetară, e momentul să ne întoarcem cu privirea spre ministerul responsabil cu turismul şi buna dispoziţie a Guvernului Boc.

Acesta ne anunţă că imnul ,, Land of choice” va fi valabil, după cum îi spune însuşi numele, doar o scurtă perioadă de timp, pentru că în curând se va schimba trendul şi e nevoie de alţi bani şi o nouă sforţare a micului Mozart pentru a ţine pasul.

,, Ne-am dori ca această melodie să fie cântată de turişti, să fie reprezentaţi, starea lor de spirit să  se regăsească în versurile acestei melodii” a precizat ministrul Turismului, Elena Udrea.

Cred că şi noi ne-am dori ca starea noastră de spirit să se regăsească într-o melodie, dar cea mai înţeleaptă credem că ar fi ,, Deşteaptă-te Române”.