Mai deunăzi, aflarăm de la distinsa doamnă Geoană, poreclită ,,Mihaela dragostea mea”, cum că ghinionul, deja legendar al bărbăţelului dânsei, fuse de data asta provocat de atacurile energetice ale pedeleilor.
,,Cred că a fost atacat energetic foarte mult, erau chiar în sală oameni care lucrau la acest lucru. Nu ştiu daca e o teorie sau alta, dar era pur si simplu paralizat, n-a fost tot timpul, au fost anumite bucăţi, care erau probabil decisive. Cred eu, e o părere personală. Cred că el le-a simţit atunci. Vreau să spun că am simţit foarte mult eu personal, nu aveam energie, nu mă puteam concentra, nu puteam face lucruri, nu eram eu.” Iată deci, că Hrebenciucul Rozaliu are dreptate şi că atacul de psiho-pu-pu este confirmat de încă un membru al echipei electorale.
Vampirul energetic din Cotroceni era renumit până de curând prin efectul de epuizare fizică şi intelectuală pe care îl producea asupra femeilor ce îl înconjurau, dar se pare că puterile lui sunt aidoma viruşilor, care se transformă de la o zi la alta. Iată că, până la urmă, monstrul par-anormal şi echipa lui de manipulatori de unde cerebrale l-au atacat frontal pe Mirciulică, iar acesta, deşi îşi asigurase sprijinul financiar, politic şi media necesar pentru victorie, a fost luat prin surprindere şi a clacat.
Surse ascunse din preajma babei Georgeta Floarea şi a doamnei Marinela, văzătoarea în cristale de la OTV, ne-au mărturisit că preşedintele pesedist nu a fost la prima agresiune suportată. Primul atac de acest fel a fost suportat de Mirciulică atunci când într-o conferinţă de presă, întrebat fiind câţi ofiţeri de securitate mai sunt printre politicieni, a răspuns năuc: ,,Nu ştiu câţi mai suntem!”. Şamanul Costică Păstrăv din Bolintinul de Vale ne-a confirmat că atacurile au început să se repete din ce în ce mai des, cu aproape orice ocazie în care preşedintele Geoană deschidea gura în public. Misterioasele persoane, ce apar discret la fiecare conferinţă de presă a pesedeilor, au reuşit prin manipulare cerebrală să transforme întreaga conducere a partidului, în frunte cu Geoană, Vanghelie şi compania, în nişte veritabili atleţi ai gafelor.
Iar dacă pe unii, mizerabilul atac i-a tranformat în proşti, altora le-a modificat comportamentul. De exemplu, cum ar fi putut altfel baronul Ganea să se pună pe pipăit bulanele Mihaelei în transmisiune directă? Sau pe aceasta, să se apuce de rujat ca o tută de cartier în faţa discotecii, în pauza vestitei confruntării, de îl adusese pe săracul Johannis în preajma leşinului.
Se pare că toate aceste manevre de sabotaj psihic şi învăluire cerebrală au culminat în seara confruntării cu un adevărat masacru, în care Geoană a fost perpelit cu flacăra violet ca un porc în seara Ignatului. Şi cum e bine cunoscută tradiţia mioritico-pesedistă ca după sacrificare să se întindă o masă mare şi bogată cu toate cele, în curând vom avea Congresul PSD, unde se va face Pomana Prostului. La aceasta, vom vedea care din gospodarii pesedişti vor duce acasă slana şi cârnaţii, care lebărul sau sângeretele şi care din ei va ronţăi din urechile lui Mirciulică.
În răstimp ce în opoziţie se face Pomana Prostului, la putere se fredonează cu entuziasm cunoscutul şlagăr: Criza merge înainte, dar Băsescu-i preşedinte! Iar ,,El lider maximo”, vânătorul de moguli ce nu cunoaşte odihna, acţionează! Doar nu degeaba l-am ales la cârma ţării, aşa că la preacucernica dreaptă a lui Boc l-a postat pe apărătorul valorilor familiale, cunoscut sub numele de Vlădescu, sau finanţistul cu Maseratti.
Acesta, deşi nu demult defilase în straie liberale, a demonstrat că s-a obişnuit repede cu tunica pedelistă, luând măsuri energice în vederea combaterii crizei financiare. Prima lui măsură a demonstrat determinarea energică, în vederea asigurării condiţiilor propice de mediatizare a bătăliei purtate cu monetarul insuficient.
Astfel, domnul Andrei Gheorghe, zis şi ,,Moartea ratingului” a fost adus să gestioneze comunicarea cu contribuabilii, după principiul ţăranului care îşi duce gloaba la târg nu ca să o vândă ci ca să o facă de ruşine. Deşi, conform spuselor domnului ministru, celebra achiziţie era după trei zile de muncă ,,muci”, locul dl. Gheorghe este asigurat. Dacă vreodată Preşedintele va dori să remanieze oleacă Guvernul, începând chiar cu premierul, nu va trebui să facă altceva decât să organizeze o dezbatere finanţistă cu Gheorghe amfitrion, avându-l ca invitat pe premier. Emisiunea se va desfăsura pe o scenă de minim 15 metri înălţime, prevăzută cu scări eliptice şi înguste. Cu siguranţă a doua oară nu îi va scăpa!
Cadrul muzical al sechestrărilor şi blocărilor de conturi, cu care micul întreprinzător va fi ajutat de Finanţe să trecă criza, va fi asigurat de Dan Bitman, ales pesemne în urma interpretării deosebit de sugestive a hitul-ui ,,Ţi-am luat şi ultimul inel!”.
Români, dormiţi liniştiţi! Guvernul Boc veghează pentru voi, doar că la sfârşitul viselor, îngerii ce vă veghează o să vă dea fluturi de foame în stomac!

În prag de alegeri nu strică să aducem aminte intelectualilor finuţi, cu memorie reglabilă, un extras din moştenirea genetică a moralei mioritice: ,,Camarade nu fi trist, Garda merge înainte prin… Partidul Comunist!”. Iată cum strigătul de consolare al luptătorilor, biruitori cu propria conştiinţă, revine în forţă după 60 de ani, în politica românească.
După cinci ani de luptă cu sistemul ticăloşit din România şi o ,,parţială reformare a forţelor politice”, conform spuselor prezidenţiale, iată că sfârşitul campaniei electorale din 2009 găseşte, sub steagul marinarului, o frumoasă pleiadă a foştilor inamici.
,,Grupul mafiot de interese” alcătuit din acoliţii lui Bombonel, de-alde Besciu, Bittner şi Petrache, pesemne că, odată cu venirea arhanghelului anticorupţiei la putere, s-a căit şi a trecut pe calea cea bună. Membrii grupului pot fi văzuţi astăzi, defilând veseli şi roşii în obraji, printre fanii lui Băsescu. Ce dovadă mai bună de căinţă putea da acest grup de investitori decât jertfirea pe altarul Cotroceniului a însăşi soţiei tovarăşului lor de bussines, blonda consoartă a discretului Cocoş.
În faţa zelului convertitor şi a apostolatului propovăduitor al noii morale băsesciene, s-au ruşinat şi au trecut de partea “poporului” stâlpi de referinţă ai sistemului ticăloşit, precum: Mitrea, Gabriel Oprea, Neculai Onţanu, Simirad sau preacucernicul Antonie Solomon de la Craiova.
Ce poate fi mai înălţător şi mai moral pentru tineretul acestei ţării, decât să vadă că trădarea principiilor şi a tovarăşilor de partid, a celor trei generali ai armatei române, este răsplătită printr-o bănoasă avansare în grad. Astfel, glorioasele fapte de arme ale generalilor, constând în gestionarea corectă a izmenelor, săvârşită de ambiţiosul Oprea, pupatul crucilor şi datul cu beşica prin praf sau culesul rahaţilor de maidanezi de pe trotuare au dus la o avansare mai rapidă în grad a acestora decât dacă ar fi servit pe vreun front de război din ‘90 încoace.
Alăturarea chipurilor lui Simirad şi Băsescu pe panourile electorale din Iaşi ne creionează morala “reformatorului nostru”: “Trădările dese sunt cheia marilor succese”.
Deasemeni, alăturarea pe o scenă de campanie şi evident de partid, a unor nume ca Gigi Neţoiu şi Monica Macovei sau Bercea Mondialu cu Paleologu, ne indică o tristă blegire a principiilor morale, altădată zgomotos de erecte, precum şi o finală ridiculizare a unor figuri, altădată promiţătoare.
,,Tămâierea” preşedintelui de către Voinescu şi Patapievici, la tribuna televiziunii ,,mogulului bun” G.C. Păunescu, pe banii de campanie scurşi de la Popoviciu, Căşuneanu şi Umbrărescu şi cu spatele asigurat de condeiele lui Culcer, Pora şi alţi eroi ai luptei anticorupţie, bulversează orice logică.
Se pare că singura concluzie, ce poate reieşi din obiectivele “luptei de clasă” ale lui Băsescu, este aceea că mogulii media sunt răi şi duşmănoşi faţă de popor şi ţară dacă nu pupă inelul. În schimb, dacă fac frumos şi dau prietenos din coadă, devin nişte investitori demni de toată lauda, cu care merită să faci afaceri prin intermediul familiei prezidenţiale. Acest lucru este valabil şi pentru politicieni, în forma în care, dacă până de curând făceau parte din cei 322 erau corupţi, venali şi antidemocratici, odată trecuţi la independenţi sau în PDL-eu, sunt brusc parteneri respectabili, buni de propus chiar şi pe o listă de guvern.
Se spune că istoria întotdeauna se repetă, dar niciodată, nimeni, nu a învăţat nimic din ea. Ne-am despărţit plini de furie şi speranţă de regimul fanariot şpăgaro-pupincurist al lui Năstase şi iată cum, după numai cinci ani, avem de-a face cu acelaşi regim, dar cu alţi actori per ansamblu. Amintiţi-vă de interviurile greţos de linguşitoare ale lui Năstase de la ProTv şi Tvr de acum cinci ani şi urmăriţi, dacă suportaţi fără să vi se facă rău, actualele interviuri bălos-admirative ale lui Băsescu de la B1Tv sau EtnoTv! Auzi, naţiune… EtnoTv!!!
Diferenţa de ofertă, faţă de acum cinci ani, este că dacă atunci ni se promitea “linişte şi mers pe burtă”, că o să ne pice şi nouă ceva, acum ni se promite că “lupta şi reforma vor continua”, evident cu circul aferent.
Bunăstarea cetăţenilor, mersul economiei sau infrastructura sunt teme departe de preocupările electorale, fiind numai bune de menţionat pe televizor pentru prostime, dar groaznic de plictisitoare pentru preocupările ofertanţilor, deoarece implică muncă, competenţă şi seriozitate.

Nava amiral a guvernului Boc din cadrul flotei de măsuri a luptei împotriva crizei (ne referim la cele zece zile de concediu fără plată pentru funcţionarii publici), s-a scufundat sâmbătă, fără să facă vreun val în balta economiei. Guvernul a anunţat că deşi măsura la care s-a gândit e bună, a hotărât totuşi să lase la îndemâna miniştrilor modul de reducere a cheltuielilor pe fiecare minister în parte.

Iată o nouă lecţie de management politic marca Boc!

Dacă nu ştii ce să faci într-o situaţie anume sau nu vrei să-ţi asumi vreo răspundere pentru că nu te pricepi sau ţi-e frică, arunci motanul în curtea subordonaţilor, pentru a poza într-un lider democrat. Din păcate, premierul, având calificarea de profesor de Drept Constituţional, aflat în permanentă corigenţă în faţa Curţii Costituţionale, nu a aflat că o firmă, un guvern sau o economie nu poate fi dirijată sau condusă utilizând democraţia în relaţia cu subordonaţii. În aceste cazuri particulare e indispensabilă prezenţa unui lider care să ştie ce are de făcut, să ştie să delege şi să verifice, să îşi asume răspunderea şi să îşi folosească autoritatea. Dar se vede că prin democraţie, dl. miniprim ministru înţelege libertatea de a te face de râs şi de a fi incompetent nu numai în domeniul pentru care te-ai pregătit, ci şi în alte activităţi unde conjunctura te-a adus în ipostaza de a ,,ferici” lumea din jur.

Cu doar trei zile înainte de a scufunda crucişătorul salvării bugetare în chiuvetă, dl Boc a avut la Palatul Victoria o altă întâlnire epocală de maximă importanţă pentru ţară, cu membrii confederaţiilor sindicale şi membrii uniunii patronatelor. Într-o atmosferă de largă respiraţie patriotică şi responsabilitate vibrantă, reprezentanţii Guvernului, ai sindicatelor şi ai patronatelor au hotărât o schemă de mărire a salariilor minime şi medii pe economie, precum şi o scădere a posturilor bugetare pentru următorii cinci ani. Adorabilă a fost declaraţia domnului Pogea care în calitatea lui de Ministru de Finanţe ne-a precizat că salută această înţelegere şi o sprijină în aplicare dacă vor exista bani la buget. Dacă nu… Nu!

Pentru cei care au dorit să afle cine au fost participanţii la această întâlnire, un adevărat Consiliu de Coroană al supravegherii mersului economiei în ţărişoara noastră, lista participanţilor poate produce surprize deosebite. Dacă personaje precum Bogdan Hossu şi Dumitru Costin sunt nelipsite de la masa puterii, venind din eternitate, din partea patronatului observăm figuri distinse, neimplicate în politică şi care au dat măsura competenţei lor economice prin dezvoltarea miraculoasă a propriilor companii.

Putem începe prin a admira la această întrunire prezenţa d-lui George Constantin Păunescu, în calitate de proprietar al tribunei media de la care ni se adresează preşedintele, ori de câte ori crede domnia sa că poporul şi-a pierdut direcţia şi hălăduie bezmetic prin ceaţa crizei, căutând disperat potecile luminate de gândirea prezidenţială. În dosul siluetei delicate a GCP-ului, părintele ,, ingineriilor financiare” ce au lăsat în curul gol statul în anii ’90, putem întrezări profilul ca de filigran al ginerelui lui Ion Dincă Teleagă,  Nicolae Badea, în calitatea lui triplă de manager al Computerland-ului, manufacturier al aripioarelor picante marca KFC şi preşedinte al clubului Dinamo. Iar pentru ca nivelul de competenţă managerială şi gradul de focusare în detalii economice să crească brusc, din grupul celor care reprezintă patronatul român a făcut parte şi dl. Vasile Turcu. Formaţia sa enciclopedică şi capacitatea lui de muncă au devenit legendare, fiind singurul om capabil să dea interviuri în direct pe toate  posturile de tv ce se ocupă de fotbal, timp de opt ore pe zi. În acest timp, reuşeşte să câştige toate licitaţiile cu statul la care participă şi ştie exact care este momentul cel mai favorabil pentru a mări, pe bază de act adiţional ulterior licitaţiei, preţul pe care trebuie să-l plătească statul pentru varul şi mortarul cu care angajaţii d-lui. Turcu mâzgălesc zidurile clădirilor guvernamentale.

Iată deci cine va dirija şi va scoate din colaps economia românească, care este bazinul de competenţă din jurul actualului Guvern şi care sunt modelele economice demne de urmat în accepţiunea guvernanţilor noştri!

Şi ca să demonstrăm că avem o imagine globală a instrumentelor de guvernare, trebuie să amintim declaraţia de săptămâna aceasta a ,, preşedintelui jucător”: “În ceea ce mă priveşte, credeţi-mă ca m-am fript tare cu analizele economiştilor, încat aştept ca ele sa crească (numărul lor). Aşa că eu, săptămânal, sun la Videanu să văd consumurile de energie.”

Greutatea acestei declaraţii este crescută şi de faptul că preşedintele a făcut-o în drum spre manifestările prilejuite de ,, Zilele Băileştiului”, ediţia a IX-a, urmând ca de acolo preşedintele în exerciţiu (vă reamintim că dumnealui încă nu este în campanie electorală), să participe la evenimentul ,, Acasă la Nea Mărin”, organizat pentru a doua oară în 2009.

Sperăm ca intimitatea ce se va naşte între domnia sa şi electorat cu ocazia băilor de mulţime inevitabile, datorate participării la aceste distinse evenimente, să îi sugereze domnului preşedinte şi alţi indicatori, prin care poate afla adevărul despre starea economică a electoratului domniei sale. Aceştia credem că ar putea fi consumul de săpun, apă şi pastă de dinţi!

Pe zi ce trece, viaţa politică din Romania se afundă în noi straturi de mizerie, circ şi sfadă grotescă iar ritmicitatea scandalurilor ne face să credem că pentru cei care ar trebui să conducă ţara, porcăiala şi flegma, ca argument politic, a devenit un cult oficial. Şi cum orice cult are şi o preoteasă supremă, în politica noastră mioritică pentru acest post s-a calificat, după îndelungi examene publice şi numeroase jertfe pe altarul zeului mitocăniei, dna. Udrea, zisă şi Nuţi.

Pentru blonda de la Cotroceni, nu a fost suficient să se creeze un minister, dealtfel perfect inutil, pentru doamna ministru, pretenţiile sporesc pe zi ce trece. Orice cetăţean al acestei ţări, care nu intră într-un orgasm admirativ la vederea năucitoarelor măsuri prin care d-na. Nuţi cică, promovează imaginea României şi a turismului ei în lume, este automat un duşman de clasă, un sclav al mogulilor răi, un vector al unui atac politic mârşav.

Sâmbătă, Asociaţia Agenţiilor Naţionale ale Turismului ( ANAT) a atras atenţia asupra faptului că Ministerul Turismului, înainte să arunce cu milioane de euro în campanii de promovare, ar fi fost bine să ia nişte măsuri, evident împreună cu factorii locali, pentru rezolvarea problemei toaletelor publice din zonele turistice. Pentru cine nu ştie sau încă nu a aflat, la începutul oricărei activităţi umane într-o nouă locaţie, şantier, tabără, lagăr sau popas, prima măsură a unor fiinţe civilizate este să creeze locul necesar toaletei. La această observaţie plină de bun simţ, iată cum a răspuns Ministerul Turismului:

,,Daca familia sau prietenii d-nei Corina Martin, preşedinta ANAT, doresc să vândă toalete ecologice către administraţiile publice locale, îi recomandăm acesteia să se adreseze primăriilor conduse de colegii lor PSD. Ne surprinde poziţia d-nei Corina Martin faţă de acţiunile ministerului de promovare externă a României ca destinaţie turistică, cu atât mai mult cu cât aceste acţiuni ajută agenţiile de turism să îşi sporească veniturile. Constatăm cu regret, că sub preşedintia d-nei Martin, ANAT riscă să se transforme, prin poziţii ca cele exprimate public vineri, dintr-o asociaţie reprezentativă pentru agenţiile de turism, într-un instrument PSD folosit în bătălia politică.”

Iată răspunsul pe care îl dă o instituţie a statului către o organizaţie profesională de la care ar trebui să ia notiţe şi pe care conform statutului său, ar trebui să o deservească şi să o sprijine. Puţini sunt cei ce nu pot recunoaşte în declaraţia de genul ,,dai în mine, dai în fabrici şi uzine” stilul agresivo-mârlănesc al d-nei. Nuţi, care pe zi ce trece pare tot mai eliberată de încorsetările unei atitudini decente, corespunzătoare unei apariţii publice.

Acest ,, ba pe-a mătii”, în cel mai neaoş stil de pleşcoi, intrevine la nici o săptămână după recitalul de mahala, oferit de d-na Nuţi cu ocazia audierilor referitoare la cheltuirea nejustificată a banului public, în cadrul Ministerului Turismului.

Neputând, evident, să dea explicaţii referitoare la modul în care s-au aruncat pe geam o căruţă de bani pe prostii şi ,, aiureli festiviste”, ca să cităm un clasic în viaţă, ne referim aici la dl. Stolojan, ajuns şi el se pare la capătul răbdărilor, d-na Nuţi, cu sprijinul ,,organelor informative” ce încă mai pupă inelul Cotroceniului, a înjghebat o ofensivă mediatică, la care au mai pus umărul lichelele gen Bogdan Chireac şi alţi ,,formatori de opinie”, cu contracte la banul public.

După ce ,,a decis”!! să nu se mai prezinte nici ea şi nici alţi angajaţi ai Ministerului !! în faţa Comisiei Parlamentare, de parcă Ministerul ar fi fost moştenire de la taica Cocoş, ministreasa cu Vuitton şi rochie mulată pe popou a dat buzna să depună plângeri penale la Parchet împotriva membrilor comisiei. Aceste plângeri, bazate pe înregistrări neautorizate, reprezintă o mostră de competenţă juridică comparabilă poate doar cu obiceiurile d-nei avocat Nuţi, de a pierde dosarele clienţilor prin parcuri.

Apoi, în regia binecunoscutelor mişcări surprinzătoare marca Zeus, a năvălit peste Comisie cu cohorta de ziarişti în trenă ,, ca să-i privească în ochi pe cei care vor să-i fabrice un dosar penal” şi ca să le ceară demisia membrilor comisiei, în a căror imparţialitate şi competenţă ea, Nuţi, nu are încredere.

Aici am ajuns fraţi români! S-a urcat scoafa-n copac iar hoţul trebuie să blagoslovească componenţa curţii de judecată. Aşteptăm cu interes noi forme şi metode de luptă politică gen ,,coana Nuţi”, prin care pedeleul va obţine noi succese electorale şi izbânzi politice.

Eu deja mi-am pregătit punga de seminţe şi petul de bere rece şi aştept cu interes să văd cum coana Nuţi îşi va ridica rochia şi le va arăta ,,ariciul” la duşmani, cum îi va stropi pe liberali cu laptele de la sân şi cum îl va bate pe Geoană în cap cu copilul de la ţâţă.

Romania este în şoc!

Cetăţenii naţiei se plimbă pe străzi dezorientaţi, muţi de spaimă şi cu soţiile livide, remorcate la braţ. Copiii plâng la micul dejun şi nu mai vor la grădiniţă.  Pensionarii de toate felurile, cei de vârstă şi cei de boală, privesc cu ochii în gol la televizor, în aşteptarea sfârşitului implacabil anunţat mai deunăzi.

Păsările s-au adunat în stoluri mari, grupate după specii şi de ieri au început să părăsească ţara bătând vajnic din aripi şi zburând către vest. Pământul a crăpat la ţară şi sătenii spun că din străfundurile gliei urcă miros de pucioasă şi aburi otrăvitori. Bătrânii spun că de când sunt ei, nu au mai văzut aşa ceva.

Vietăţile pământului s-au retras în adâncul pădurilor sau în creierii munţilor, topindu-se în ceţurile întunecate, prevestitoare de rele ce s-au depus ca o plapumă groasă, începând de pe dealuri. Doar nişte câini vagabonzi cu cozile încovrigate, cu ochii stinşi şi înfometaţi, au mai putut fi zăriţi de joi încoace cutreierând Bucureştiul părăsit.

Întreaga naţie este ca un boxer ce a primit o lovitură năucitoare în plex şi o aşteaptă pe cea de-a doua care o să-i stingă lumina. Din păcate, se dovedeşte că proverbele străvechi, din moşi strămoşi, nu mint niciodată şi astăzi, mai mult ca oricând, aflăm că o nenorocire nu vine singură.

Cumplita criză ce a lovit România şi împotriva căreia guvernul luptă eroic cu spatele la zid şi cu forţa disperării, a produs o consecinţă de o gravitate cutremurătoare:

Joi la Radio România Actualităţi preşedintele Băsescu a anunţat că ,,analizează în mod deosebit posibilitatea de a nu mai candida”!

De la aflarea acestei veşti, mass-media a intrat în colaps şi zace prăbuşită, stoarsă de puteri şi străbătută de frisoane de groază, văzându-şi sfârşitul cum se apropie implacabil. Stoluri de reporteriţe au migrat din televiziuni către fabrici de textile şi către bucătăriile restaurantelor şi cantinelor ce se chinuie de ani de zile cu lipsa de personal. Preţul punctului de rating a scăzut la jumătate la auzul acestei grozăvii şi multe emisiuni de analiză şi sinteză politică şi cetăţenească şi-au anunţat suspendarea sine die.  Analiştii politici s-au retras în străfundurile bibliotecilor şi s-au reapucat de citit şi studiat teoriile politice, cu liniştea luptătorului care după ce se întoarce din război, se apucă de lucrat  pământul cu conştiinţa celui care şi-a făcut datoria către ţară.

Mini prim ministrul deznădăjduit a intrat într-o stare de prostaţie şi repetă mecanic, ca o placă de patefon stricată, discursul pe care îl rostea sacadat la televizor, când a aflat cumplita veste. O ministră blondă a fost văzută plângând şi trântindu-şi geanta în colbul dintr-o parcare. Echipa de televiziune ce o însoţea permanent pe aceasta, la aflarea veştii şi-a strâns catrafusele şi a plecat să facă un reportaj în Deltă, despre plecarea pelicanilor.

Preţul de execuţie al kilometrului de autostradă s-a prăbuşit de joi încoace, zeci şi sute de camioane şi utilaje de asfaltare zac părăsite la marginea şoselelor iar Bugatti-ul Veyron al lui Costeluş Căşuneanu a fost văzut cu un bileţel în geam, pe care scria următoarea grozăvie: MĂ VINDE !!!

Pâlcuri de investitori periculoşi, cu chimirele pline de bani, au început să dea târcoale afacerilor cu statul, afaceri ce până acum au fost în siguranţă pentru români, fiind administrate de patrioţi precum Cocoş, Besciu, Bittner sau Videanu.

Există chiar groaznica posibilitate ca gazul să se ieftinească! În acest caz, încasările la bugetul statului ar fi iremediabil afectate prin dispariţia intermediarilor, care acum, prin impozitarea adaosurilor de 50-80% la o schimbare de factură, reprezintă o temelie a bugetului de stat.  Ne-a ajuns blestemul lui Putin! Nu el ne-a întrebat astă primăvară în acea conferinţă de presă celebră dacă nu am vrea să cumpărăm gazul pe direct? Şi nu el l-a trimis pe reporterul de la televiziunea română să meargă să-l întrebe pe preşedintele nostru ce părere ar avea?

Cumplita veste a trecut şi de hotare! De acum, domnul Voronin nu va mai putea să formeze o majoritate viabilă în parlamentul Moldovei, bazinul Mării Negre va rămâne fără stăpân, Obama îşi va pierde influenţa în estul Europei, iar ruşii vor avea două zile de sărbătoare naţională oficială pentru că au scăpat de principalul obstacol în calea extinderii  influenţei lor politice în Europa!

O singură speranţă mai pâlpâie în trupul lipsit parcă de viaţă al acestei naţii, aceea ca românii să-şi regăsească unitatea şi coeziunea din decembrie ‘89 şi să umple cu mic cu mare Piaţa Universităţii, plângând şi implorându-şi părintele naţiei:

Nu pleca Traiane! Nu ne părăsi şi nu ne lăsa pradă mogulilor adverşi! Ne-ai mai păcălit odată că o să pleci în cinci minute!  Mai păcăleşte-ne!

Aflăm că în ultimul său raport de politică monetara, publicat in urmă cu câteva zile, Banca Nationala a Canadei susţine că recesiunea a luat sfârşit, datorită faptului că in acest trimestru, economia canadiană va creşte într-un ritm anualizat de 1.3%, urmând ca ritmul de creştere să ajungă la 4% în prima jumatate a anului viitor. Nu cu mult timp în urmă, Ben Bernake şeful Trezoreriei Americane şi alţi ,, grei” ai finanţelor mondiale, susţineau în mare cam acelaşi lucru. Economiile statelor europene, după ce au înghiţit cu greu efectele şocului de anul trecut, încep să simtă uşor, dar sigur, efectele măsurilor dure luate iarna trecută şi în primăvara acestui an.

Mai mult, state ajunse în pragul falimentului naţional şi al colapsului general, cum sunt Islanda, Lituania, Letonia sau Ungaria, ţări în care oamenii şi-au văzut agoniselile de-o viaţă dispărute ca prin fum şi au ajuns să doarmă pe străzi, au început să iasă la liman. Criza în aceste ţări a avut ca efect o reformă dureroasă, de-a dreptul chirurgicală şi fără anestezie a instituţiilor statului, a politicienilor şi a factorilor de decizie din mediul economic.

În aceste ţări, politicieni care se aflau la putere şi-au luat binemeritatul şut în cur, iar conducerea statului a fost preluată de către echipe de specialişti, aduşi în disperare de cauză de către parlamentele acestor state aflate în pragul colapsului financiar. Ce au în comun aceste echipe de tehnocraţi? În primul rând sunt oameni tineri, supercalificaţi fiecare în domeniul său de activitate, cu experienţă dobândită în companii multinaţionale performante sau în organisme transnaţionale financiare. Oameni competenţi, energici, cu relaţii excelente în domeniile de expertiză în care activează şi mai ales, fără calitatea de membri ai unui partid.

Lipsa acestei ultime calităţi reprezintă un enorm avantaj în aceste momente de criză. Tehnocraţii nu sunt datori nimănui, nu au venit să facă rost de bani pentru campanii sau alte prostii, nu sunt şantajabili şi nu au o imagine politică de apărat. Pot lua măsuri radicale şi dureroase pe termen scurt, fără să se teamă că vor pierde ceva la următoarele alegeri.

Începând de alaltăieri şi Bulgaria are un nou guvern minoritar, condus de Boiko Borisov, personaj politic excentric, fost bodyguard al regelui Simeon şi primar al Sofiei. Acesta a venit la putere în fruntea unui partid inexistent până deunăzi, pe un val de nemulţumire al cetăţenilor bulgari care a spulberat fostele partide politice tradiţionale. Deşi minoritar în parlament, Borisov şi-a asumat întreaga responsabilitate politică pentru rezultatele acestei guvernări, într-un gest de bărbăţie politică de neimaginat la nord de Dunăre. Privind la acest nou guvern de la Sofia, observăm că deşi acesta are o orientare politică, prezintă totuşi toate atributele unui guvern de tehnocraţi. Figuri noi pe scena politică, miniştrii actuali sunt economişti, avocaţi şi procurori, specialişti în finanţe adunaţi de pe toate meridianele economice europene.

Şi ca să ne enervăm şi mai mult, am aflat-o şi pe asta: ministrul desemnat pentru agricultură, Desislava Taneva, a renunţat la nominalizare pentru a evita un conflict de interese, deoarece până de curând a fost preşedintele unei societăţi pe acţiuni, ce a avut activitate în domeniul agricol.

Şi acum, să ne gândim la modul în care se dau duşi de la putere miniştrii penali ai actualului nostru guvern, o senzaţie asemănătoare fiind doar aceea în care am încerca să răzuim cu cuţitul răşina de pe un copac bătrân, cu scoarţa groasă şi adâncă.

Din păcate, deşi de obicei sunt optimist, cred că de la iarnă o să ne ia dracu’ pe toţi!

Anul trecut pe vremea aceasta, guvernul stătea pe un munte de bani, iar acum puţin mai lipseşte ca Pogea să nu ia bani de la cămătari pentru pensii şi salarii. Acest guvern are tot felul de preocupări personale, de gaşcă, de trib şi de partid, cu excepţia gestionării situaţiei de criză profundă existentă în această ţară.

Preşedintele care conduce acest guvern, prin carcasa caraghioasă şi ridicolă numită Boc, are în cap doar băi de mulţime, răzbunări personale, orgolii paterne şi campania prezidenţială de la toamnă. Din partea acestuia, experienţa ne spune că ne putem aştepta doar la un permanent circ politic, ce are ca obiectiv satisfacerea unei sete patologice de putere.

Pesediştii au venit la guvernare cu foamea în gât, după patru ani de opoziţie şi sunt dispuşi la orice umilinţă, pentru a se adăpa în continuare la cişmeaua banului public.

Pedeliştii şi-au păstrat pentru ei ministerele bănoase, cum ar fi Economia şi Industria, Infrastructura şi Transporturile, precum şi zona de energie pe care o controlează cu sârg prin ,, băieţii deştepţi” până mai ieri duşmani, astăzi prieteni. Iar pentru a sprijini anumite interese electorale, s-au creat două ,,ministere de sifonare” a banului public, cum ar fi Turismul şi Tineretul, prin care protagonistele acestora, sexoase şi tupeiste, fac ceea ce au învăţat de la mentorul lor, şi anume imagine pentru clan.

Călcând pe căile bătătorite de Năstase, acelea ale şpăguirii mass-media, televiziunile nu prididesc să ne arate cum membrii clanului tund oaia, hăhăie dizgraţios, se stropşesc, pupă copii, cântă la fluier, lăcrimează, călăresc, dansează, se dau cu elicoptere şi maşini ş execută tot felul de alte activităţi de maximă importanţă pentru ţară.

România s-a poziţionat ferm pe toboganul căderii economice. Deşi acum fiecare minut contează în rapiditatea cu care ar trebui luate măsuri economice,absolut necesare pentru a stăvili dezastrul spre care ne îndreptăm, vedem cum în ţară domneşte la nivel guvernamental o îngrijorare tâmpă de faţadă, lipsită de soluţii şi în spatele căreia se ascunde doar preocuparea pregătirii alegerilor prezidenţiale.

Chestionat la ultima sa conferinţă de presă asupra măsurilor ce trebuie luate pentru a ieşi din criză, preşedintele ne-a dat măsura responsabilităţii şi competenţei sale în materie de economie: ,,Criza trebuie depăşită fără tăieri mari de salarii la bugetari!!! România nu trebuie să fie împovărată de datorii mari la momentul ieşirii din criză!!! Un guvern de tehnocraţi trebuie pe cât posibil evitat!!!”

Poate că expresia ,, şi cu sula în c… şi cu sufletul în Rai” s-ar potrivi în mod cu totul forţat la anumite persoane luate individual, dar cu siguranţă nu funcţionează ca politică de guvernare.

Singurul lucru mai trist decât situaţia economică în care ne aflăm este doar lipsa de speranţă care copleşeşte la gândul guvernării ce ne aşteaptă.

Se pare că aceste zile încinse şi prăfuite prin care trecem au un efect benefic asupra gândirii economice şi clarviziunii miniştrilor din guvernul condus de dl. Boc. Asta nu înseamnă totuşi că acest guvern dă semnale de competenţă în integralitatea lui. Dl. prim ministru Boc nu se dezminte şi reuşeşte să nu se solidarizeze cu declaraţiile şi iniţiativele inteligente ale miniştrilor, pe care îi coordonează din cel puţin două motive. Primul ar fi că nu a fost sunat încă de la Cotroceni şi nu i s-a trasat care este viziunea prezidenţială despre aceste subiecte, iar al doilea ar fi că pur şi simplu habar nu are cum funcţionează economia ţării, pe care cel puţin teoretic ar trebui să o guverneze.

Dl. Videanu, în calitate de ministru al economiei, recunoaşte că măsura impozitului forfetar a fost dezastruoasă pentru finanţele statului, lucru pe care l-au susţinut toţi oameni de afaceri încă dinaintea aplicării acesteia. Mini prim ministrul nostru nu se solidarizează cu ministrul său şi declară că o să facă el o analiză mai la iarnă în legătură cu aceasta şi atunci ne va lumina cu părerea sa. Pentru domnia sa, nu e suficient să vadă căţeaua moartă în coteţ, ci trebuie să-l trăsnească în moalele capului mirosul de hoit pentru a admite realitatea.

Doamna Andronescu surprinde plăcut, încercând să facă ordine în escrocheria diplomelor de la ,,Spiru Haret” dar, săraca de ea, suntem convinşi că nu a ştiut ce viespar a stârnit. Şeful doamnei ministru pe linie guvernamentală, dl. Boc, tace mustrător, iar şeful pe linie de partid, dl. Geoană, care nu a mai scos pe gură o prostie majoră de vreo două săptămâni, sare ca ars şi delimitează partidul pe care îl conduce de singura iniţiativă inteligentă pe care a avut-o PSD-ul în acest an. Este încă o dovadă că aceşti politicieni sunt incapabili să gândească altfel decât prin prisma interesului electoral şi că orice măsură de bun simţ, care ar putea să se constituie în germenul unei gândiri pe termen mediu sau lung în interesul ţării, sucombă instantaneu în faţa heirupismului autohton.

Pentru ca ridicolul să fie maxim, dna. Andronescu este chemată luni pentru a da socoteală în faţa partidului ,,pentru eventuale prejudicii aduse imaginii PSD în cazul anulării licenţelor date ilegal”, având în postura de judecători solemni pe Vanghelie şi Geoană.

În rest, toate lucrurile merg  ,,ceas”, în spiritul guvernării pedelisto-pesediste ce a fericit ţara. Profesorii dau în judecată Guvernul pentru aplicarea unei legi, magistraţii se judecă pe ei înşişi şi îşi dau dreptate, Pogea ia amendă de la judecători pentru neaplicarea unei sentinţe judecătoreşti, Guvernul îşi creşte cheltuielile bugetare de la începutul anului cu 16% iar organigrama se stufoşeşte, statul împrumută bani pe trei-cinci zile de la bănci cu dobânzi de 9% pe an, băncile nu dau credite la nimeni pentru că e mai rentabil să împrumuţi statul decât să munceşti şi tot aşa…

Prin plecarea d-nei Ridzi (oh mon Dieu ce greu a fost!), dl.Boc a ratat şansa de a restrânge numărul de miniştri, măcar aşa ca imagine, şi ne-a blagoslovit cu un nou ministru la Tineret şi Sport. Acesta se încadrează în standardele de competenţă ale pedeliştilor, în sensul că nu are nici o legătură cu domeniul pe care îl va coordona, nu a făcut sport nici o zi în distinsa ei viaţa, iar de tinereţe ce să mai vorbim, în schimb este într-o relaţie mai mult decât cordială cu dl. Flutur.

Pedeliştii sunt nişte creatori de filozofie de viaţă, reuşind prin persuasiune şi insistenţă să schimbe proverbe cu putere de lege în universalitatea umană, cum ar fi acela prin care ,,în spatele oricărui bărbat puternic stă o femeie”, străvechiul cherchez la femme.

Privind în jur, observăm cum în spatele cohortei de dive de cartier şi paţachine semidocte, ce au luat cu asalt structurile de putere din România, stă un grup de politicieni unşi cu toate alifiile periferiilor, care au mai adăugat la înţelepciunea politică universală încă o axiomă născută din propria experienţă. Aceea a conceptului politic pedelist de ,,2 în 1”, adică o slugă politică ce în afara ,,programului” poate fi muză sau rudă.

• Preşedintele Comisiei prezidenţiale pentru Agricultură, Dacian Cioloş, a declarat pentru Radio France International România că, „deocamdată“ nu i s-a propus oficial să devină comisar european, el apreciind însă, drept „foarte important şi util“ ca viitorul comisar român să ocupe portofoliul agriculturii. „Deocamdată, această propunere (de a fi viitorul comisar european al României ) nu mi s-a făcut oficial. Cred că nu mi s-a făcut şi pentru că nu este cazul încă, nu este clar ce portofoliu va avea Romånia“, a declarat Cioloş.
• Deasemeni, din Cotidianul mai aflăm că doamna Ridzi a precizat în faţa Comisiei Parlamentare de Anchetă că, deşi a avut mai mulţi bani la dispoziţie decât suma de aproximativ 730 000 euro, pe care a cheltuit-o pentru 2 Mai, ea a făcut o economie la bugetul statului rămânând necheltuiţi în jur de 50 000 de euro.
• Domnul Nemirschi, pus să dea explicaţii despre contractele atribuite fără licitaţii, ne-a liniştit precizându-ne că atribuirea directă a dus la economie de timp şi de bani, deci ţara ar trebui să-i fie recunoscătoare.
• Premierul Emil Boc a declarat că dacă băncile nu vor scădea dobânzile pentru a fi astfel solidare cu eforturile Guvernului şi cu cele ale populaţiei în perioada de criză, atunci va fi instituită taxa „Robin Hood“. „Sperăm ca băncile să facă ce trebuie într-o perioadă de criză şi ţinând cont de condiţiile economiei româneşti”.
• După aproximativ şase luni de la anunţarea primului plan de măsuri anticriză de către guvernul PDL-PSD, liderul social-democraţilor Mircea Geoană, aflat în acest moment la guvernare, a propus un alt set de măsuri, menit să scoată România din criză.
• ,,Dupa cum vă este cunoscut, încă de la Consiliul trecut s-a introdus principiul flexicuritatii, care vizeaza, pe de o parte, o mai mare flexibilitate pentru angajatori în ceea ce priveste forţa de muncă şi in contrapartidă, o mai mare securitate pentru cei disponibilizaţi”, a declarat Băsescu înainte de plecarea la Bruxelles.

Cred că nimeni în lume nu stăpâneşte atât de bine arta de a fi ridicol şi de a duce în derizoriu orice temă luată în discuţie, cum o fac politicienii români ce sunt vremelnic la putere. Capacitatea de a te burica hidos în oglindă, crezând că pozezi maiestuos pentru posteritate, este întrecută doar de tupeul acestora de a trata pe cei din jur ca pe nişte handicapaţi mintal. Să trecem deci în revistă aceste declaraţii de mai sus:

Dl. Cioloş adună presa, umflă pieptul şi ne anunţă că deşi nu a fost propus de nimeni Comisar European, exceptând doar propria-i persoană, încă nu a fost numit şi mai mult ca sigur nici nu va fi!

Doamna Ridzi cu această declaraţie a ei, în care ne spune cum a economisit ea bănuţul public, se pare că tot luându-ne de proşti s-a contaminat ea însăşi cu această maladie.

La domnul ministru al Mediului e mai simplu de evaluat declaraţia, dacă îi citim CV-ul şi vedem cine i-a fost mentor. Se spune că în docurile din port, dacă vrei să-l faci pe unu’ de comandă, îl scuipi în faţă apoi îl arăţi la băieţi cu degetul şi strigi în gura mare, chicotind din fundul gâtlejului: – Uitaţi bă, la el! Îi curge scuipat din gură, dă prost ce e!

În ceea ce îl priveşte pe dl. Boc şi  gravitatea ameninţărilor sale la adresa finanţelor mondiale, parcă îl vedem pe acest Eroll Flynn, miniatural şi rotunjor, cu arcul şi săgeata încordate, fixându-i în cătare pe cămatarii ce se strecoară şerpeşte cu sacii de bani în spinare, pe sub coroana umbroasă a codrului Vlăsiei. Privind la alura şi încrâncenarea de care dă dovadă, parcă totuşi aduce mai mult cu părintele Tuck moşmondind în tufişul de brusturi.

Dl. Geoană face campanie electorală din Guvern, dând dreptate pe deplin ,,bătrânului edec” când acesta i-a pus abţibildul de prostănac pe frunte. Ceva mai ridicol de atât ar fi doar să-l vedem pe ,,prostănac” masturbându-se şi strigând apoi:  Săriţi, că mă violează!

Pornind de la declaraţia preşedintelui şi de la faptul că este vară, ardem de nerăbdare să-l vedem pe acesta la şcoala de vară a femeilor democrate, dezbătând la Balvanyoş împreună cu cele două Elene, Roberta şi Monica, Anca şi compania, principiul flexicurităţii, împreună cu termenii absconşi şi imateriali ai flexibilităţii şi ai contrapartidei.

Crudă şi dureroasă ne este soarta noastră, a celor ce suntem atenţi la declaraţiile politice şi credem în democraţia participativă ce necesită implicare şi delegare în treburile Cetăţii.

Şi acum, la sfârşit, trebuie neapărat să vă precizez că nici eu, autorul acestor rânduri, încă nu am fost invitat oficial la New York de către Columbia University pentru a mi se înmâna premiul Pulitzer, dar apreciez că mi-ar fi util şi ar fi foarte important ca un român să primească acest premiu!

Se spune în popor că atunci când Dumnezeu vrea să te piardă, mai întâi îţi ia minţile. Cam aceasta este situaţia în care a ajuns actualul preşedinte.

Venit la putere călare pe calul alb al anticorupţiei şi aureolat de lupta disproporţionată dintre el, omul simpatic şi dintr-o bucată, cu regimul fanariot-clientelar al arogantului Năstase, Traian Băsescu începe să fie perceput tot mai mult ca şi tatăl corupţiei din această ţară.

Paradoxal, deşi pe vremea lui Năstase poveştile despre averile arogantului ajunseseră la dimensiuni mitice, după căderea lui, când bravii lui lachei l-au trădat iar acesta s-a prăbuşit sub oprobiul public, nu s-a descoperit mare lucru, cu excepţia penibilelor termopane. Acest lucru ne face să ne gândim că, ori Năstase a fost un găinar şi s-a mulţumit cu mărunţis, ori dacă a furat, a făcut-o cu grijă şi cu ,,respect” faţă de opinia publică.

Spre deosebire de acesta, actualul preşedinte este întruchiparea absolută a principiului ,,una spune, alta fumează”. Din momentul în care a ajuns la Cotroceni, nu a avut nici o reţinere să-şi aducă consilieri soţii de traficanţi de ţigări sau de dubioşi oameni de afaceri, în timp ce, pe toate posturile TV, nu prididea să-şi facă imagine pe tema anticorupţiei.

Intervenţiile directe şi pe faţă în favoarea oamenilor de afaceri apropiaţi şi înfierările ,,grupurilor de interese” rivale au lămurit orice om normal la cap, că în România lupta anticorupţie se rezumă la schimbarea corupţilor ce nu pupă inelul, cu aceia care o fac.

Cu toţii ştim că dl. Băsescu nu poate lucra în echipă şi că nu suportă în juru-i oameni cu personalitate sau care datorită faptului că posedă un grad de inteligenţă mai ridicat, ar putea deveni periculoşi la un moment dat. În ultimii ani, actualul preşedinte a dat noi dimensiuni noţiunii de ,,clan”.

Privind la personaje politice cum ar fi Boc, Udrea, Stolojan, Turcan, Boureanu, Videanu, Ridzi, Berceanu, Cristian Preda, Flutur şi lista ar putea continua infricoşător de mult, observăm acelaşi arhetip comportamental.

Obedienţi, slugarnici, linguşitori, capabili să se contrazică în orice secundă dacă varianta prezidenţială se schimbă brusc, loialitatea faţă de preşedinte şi odraslele sale şi foamea de bani şi putere sunt firele ascunse ce leagă această haită. Agresivitatea, demagogia şi exprimarea mitocănească, preluată de la stăpân, sunt uniforma prin care pot fi recunoscuţi membrii clanului.

În momentul de faţă, acest grup conduce România complet lipsit de interes faţă de soarta ţării, a economiei acesteia şi a problemelor reale, fiind interesaţi doar de deturnarea banilor publici, de plasarea în funcţii cheie a servitorilor politici indiferent de competenţa acestora şi de obţinerea de imagine plătită pe bani publici.

În momentul de faţă, viitorul României ne apare extrem de sumbru datorită iresponsabilităţii acestui regim, care folosind criza economică  precum un alibi, a arvunit pe decenii veniturile statului. Creditul extrem de mare accesat de la FMI, pentru care nu avem nici azi publicaţi termenii acordului, luat în principiu pentru protejarea economiei şi investiţii în infrastructură, este utilizat cu cinism pentru plăţi salariale şi pensii, precum şi pentru cheltuieli ce maschează deturnări de fonduri.

Cu ocazia lansării candidaţilor democraţi înainte de  alegerile europarlamentare, preşedintele afirma că el, spre deosebire de contracandidaţi, nu are timp de prostii şi în lunile până la alegerile prezidenţiale, va fi pe şantierele patriei pentru a superviza punerea în operă a nouă miliarde de euro, parte a creditului accesat pentru infrastructură. Săptămâna trecută, la întâlnirea cu constructorii de drumuri, mărturisea senin că România va contracta un nou credit de un miliard de euro, pentru accelerarea construcţiei de autostrăzi. Se pare că cele nouă miliarde contractate anterior nu mai sunt luate în calcule, având deja o destinaţie mai mult decât probabilă în asigurarea alegerilor din noiembrie.

Risipa de bani publici, cheltuielile electorale, miluirea activiştilor cu bani de la buget, precum şi transferul suportării crizei pe spatele economiei private, în condiţiile în care deja se anunţă noi măriri de taxe şi impozite, vor duce extrem de aproape de colaps economia românească.

Toată această nesimţire şi iresponsabilitate poate fi explicată prin părerea execrabilă pe care o are preşedintele şi membrii clanului său, despre inteligenţa politică a poporului român.

Deşi luat la mişto şi la preţ de matineu, electoratul român, o dată la patru ani, a produs mari surprize şi a reuşit, în general, să ia decizia cea mai puţin proastă, căci din păcate, oferte pozitive nu a prea avut.

Prin comportamentul său, domnul preşedinte pune cărămidă cu cărămidă la fundaţia sfârşitului său politic care va veni extrem de repede, iar noutatea este că acesta va sosi indiferent de rezultatul alegerilor din noiembrie.

De la răposatul Ceauşescu, a rămas moştenire politicianului român, o reţetă magică pentru o mâncare ce poate fi servită oricând şi la orice oră electoratului mioritic, în cazul în care acesta dă semn că se plictiseşte sau începe să fie preocupat de lucruri serioase şi nu de activităţi ,,educative”, cum ar fi imanentele alegeri.

Această miraculoasă hrană s-a dovedit că întăreşte vigoarea luptei politice şi umflă vinele de pe grumazul patriotului cu sânge plin de adrenalină. Ea are ca efect înceţoşarea ochiului critic la adresa puterii, oricare ar fi aceasta şi este cunoscută sub numele de gulaş preelectoral.

Un lung şir de bucătari a trebăluit în jurul ceaunului de gulaş de-a lungul anilor. Iliescu a patentat reţeta în laboratoarele măcelăriei lui Ceauşescu, iar apoi Roman, Văcăroiu, Năstase, Geoană şi Băsescu s-au folosit la vremuri de ananghie de efectul împărţelii către trecători cu polonicul a gulaşului salvator.

 Pe Vadim nu îl punem la socoteală, pentru că de-a lungul anilor cineva trebuia să-şi asume ingratul şi plictisitorul rol de a pune lemne pe foc în permanenţă. Poate aceasta este şi explicaţia pentru care după 19 ani de ,,focărit”, damful ce îl însoţeşte pe bard taie cheful oricărui politician care ar putea să-şi imagineze o guvernare cu gerontofilii veseli, ce îl însoţesc pe haiducul cu sprâncenele pârlite.

Reţeta este simplă! Se ia o perioadă de acalmie sau de scădere accelerată în sondaje şi se purcede la treabă. De obicei, dacă nu ai norocul să beneficiezi de o declaraţie nefericită sau tembelă a vreunuia de la UDMR, descoperi o declaraţie sau un articol din presa maghiară, menţionezi un conflict din trecut sau inventezi unul nou. O carte apărută într-un tiraj minuscul sau o defilare cu hărţi ce reprezintă Ungaria Mare, a unui grup de năuci îmbrăcaţi în husari, este un prilej mai mult decât binevenit.

Se ia evenimentul cu pricina şi se pune pe foc printr-o declaraţie de presă ce zguduie amorţeala în care tândălesc reporterii plictisiţi. Se abordează subiectul cu o faţă gravă, plină de suferinţă, ca după o noapte nedormită din cauza unei dureri de măsele. În fundal, politicianul e musai să aibă steagul tricolor iar vocea trebuie să fie gravă, potrivită evenimentelor. Discursul va dura maximum trei, patru minute şi va fi presărat de elementele obligatorii ale acestui tip de comunicare. Acestea sunt: ,, în aceste momente grele”, ,, sfidând toleranţa poporului român”, ,, sunt inadmisibile aceste provocări”, ,, readucerea în memorie a dureroaselor amintiri”, ,, autonomie teritorială” şi ,, stat naţional unitar”. Apoi ţine-te, nenică!

Canalele de ştiri vor repeta punctele principale din declaraţie din minut în minut, cu litere de-o şchioapă, analiştii de serviciu se vor arunca precum nişte ştiuci flămânde pe subiect, vor apărea ediţii speciale şi subiectul se va tavăli prin toată media pe puţin patru, cinci zile.

Această tehnică scoate la suprafaţă invariabil ,,patriotul de şanţ”, care prin manifestările şi reactivarea lui, umple negreşit tolba celui ce a pornit bolovanul de pe munte. Acest tip de agent electoral visceral inundă net-ul în maximum 30 de minute de la declanşarea evenimentului şi atacă furibund şi imund orice declaraţie împotriva ,,patriotului” ce a stârnit dezbaterea. Identificarea lui este simplă, utilizează constant fraze de genul ,, afară cu ungurii din ţară”, ,, bozgori împuţiţi”, ,, pâine cerută şi nevândută în Harghita” şamd. Pe acest tip de ,, patriot” nu îl doare mizeria de pe stradă la care contribuie cu voioşie, nu corupţia e problema, nu lipsa de respect a organelor statului în raport cu cetăţeanul sau incompetenţa din administraţie. Pe el îl deranjează ,,ungurul şi uneltirile lui”, acestea fiind evenimentele răspunzătoare de haosul din ţară.

Domnul Băsescu i-a depăşit pe predecesori, el pune piper în gulaş. El nu culege evenimente, el le provoacă. Să interzici accesul aeronavei preşedintelui vecin pe aeroport pe motiv că avionul aparţine forţelor armate, în condiţiile în care nici un preşedinte nu zboară cu avionul Crucii Roşii şi să îl calci pe bombeu la el acasă, spunându-i ,, ba pe-a mătii” referitor la autonomie, nu e o dovadă de patriotism, ci una de lipsă de bun simţ şi de responsabilitate.

Să reproşezi maghiarilor că nu sărbătoresc cu tine ziua drapelului şi nu se extaziază la vederea defilării armatei române e o dovadă de perversitate şi cinism, ce îşi doreşte să exploateze o rană mereu supurândă de mizeriile pe care politicienii de ambele naţii le presară pe ea.

De aceea, piperul pus de Băsescu în gulaş nu are influenţe pe termen lung, e un condiment ce a mai fost utilizat pe aceste meleaguri.

Dar cu siguranţă schimbă gustul ciorbei de potroace, în care băltesc şpăgile lui Ridzi, apartamentul prezidenţial din complexul lui Popoviciu şi banii din campania electorală a tinerei europarlamentare certate cu gramatica limbii române.