Mai deunăzi, aflarăm de la distinsa doamnă Geoană, poreclită ,,Mihaela dragostea mea”, cum că ghinionul, deja legendar al bărbăţelului dânsei, fuse de data asta provocat de atacurile energetice ale pedeleilor.
,,Cred că a fost atacat energetic foarte mult, erau chiar în sală oameni care lucrau la acest lucru. Nu ştiu daca e o teorie sau alta, dar era pur si simplu paralizat, n-a fost tot timpul, au fost anumite bucăţi, care erau probabil decisive. Cred eu, e o părere personală. Cred că el le-a simţit atunci. Vreau să spun că am simţit foarte mult eu personal, nu aveam energie, nu mă puteam concentra, nu puteam face lucruri, nu eram eu.” Iată deci, că Hrebenciucul Rozaliu are dreptate şi că atacul de psiho-pu-pu este confirmat de încă un membru al echipei electorale.
Vampirul energetic din Cotroceni era renumit până de curând prin efectul de epuizare fizică şi intelectuală pe care îl producea asupra femeilor ce îl înconjurau, dar se pare că puterile lui sunt aidoma viruşilor, care se transformă de la o zi la alta. Iată că, până la urmă, monstrul par-anormal şi echipa lui de manipulatori de unde cerebrale l-au atacat frontal pe Mirciulică, iar acesta, deşi îşi asigurase sprijinul financiar, politic şi media necesar pentru victorie, a fost luat prin surprindere şi a clacat.
Surse ascunse din preajma babei Georgeta Floarea şi a doamnei Marinela, văzătoarea în cristale de la OTV, ne-au mărturisit că preşedintele pesedist nu a fost la prima agresiune suportată. Primul atac de acest fel a fost suportat de Mirciulică atunci când într-o conferinţă de presă, întrebat fiind câţi ofiţeri de securitate mai sunt printre politicieni, a răspuns năuc: ,,Nu ştiu câţi mai suntem!”. Şamanul Costică Păstrăv din Bolintinul de Vale ne-a confirmat că atacurile au început să se repete din ce în ce mai des, cu aproape orice ocazie în care preşedintele Geoană deschidea gura în public. Misterioasele persoane, ce apar discret la fiecare conferinţă de presă a pesedeilor, au reuşit prin manipulare cerebrală să transforme întreaga conducere a partidului, în frunte cu Geoană, Vanghelie şi compania, în nişte veritabili atleţi ai gafelor.
Iar dacă pe unii, mizerabilul atac i-a tranformat în proşti, altora le-a modificat comportamentul. De exemplu, cum ar fi putut altfel baronul Ganea să se pună pe pipăit bulanele Mihaelei în transmisiune directă? Sau pe aceasta, să se apuce de rujat ca o tută de cartier în faţa discotecii, în pauza vestitei confruntării, de îl adusese pe săracul Johannis în preajma leşinului.
Se pare că toate aceste manevre de sabotaj psihic şi învăluire cerebrală au culminat în seara confruntării cu un adevărat masacru, în care Geoană a fost perpelit cu flacăra violet ca un porc în seara Ignatului. Şi cum e bine cunoscută tradiţia mioritico-pesedistă ca după sacrificare să se întindă o masă mare şi bogată cu toate cele, în curând vom avea Congresul PSD, unde se va face Pomana Prostului. La aceasta, vom vedea care din gospodarii pesedişti vor duce acasă slana şi cârnaţii, care lebărul sau sângeretele şi care din ei va ronţăi din urechile lui Mirciulică.
În răstimp ce în opoziţie se face Pomana Prostului, la putere se fredonează cu entuziasm cunoscutul şlagăr: Criza merge înainte, dar Băsescu-i preşedinte! Iar ,,El lider maximo”, vânătorul de moguli ce nu cunoaşte odihna, acţionează! Doar nu degeaba l-am ales la cârma ţării, aşa că la preacucernica dreaptă a lui Boc l-a postat pe apărătorul valorilor familiale, cunoscut sub numele de Vlădescu, sau finanţistul cu Maseratti.
Acesta, deşi nu demult defilase în straie liberale, a demonstrat că s-a obişnuit repede cu tunica pedelistă, luând măsuri energice în vederea combaterii crizei financiare. Prima lui măsură a demonstrat determinarea energică, în vederea asigurării condiţiilor propice de mediatizare a bătăliei purtate cu monetarul insuficient.
Astfel, domnul Andrei Gheorghe, zis şi ,,Moartea ratingului” a fost adus să gestioneze comunicarea cu contribuabilii, după principiul ţăranului care îşi duce gloaba la târg nu ca să o vândă ci ca să o facă de ruşine. Deşi, conform spuselor domnului ministru, celebra achiziţie era după trei zile de muncă ,,muci”, locul dl. Gheorghe este asigurat. Dacă vreodată Preşedintele va dori să remanieze oleacă Guvernul, începând chiar cu premierul, nu va trebui să facă altceva decât să organizeze o dezbatere finanţistă cu Gheorghe amfitrion, avându-l ca invitat pe premier. Emisiunea se va desfăsura pe o scenă de minim 15 metri înălţime, prevăzută cu scări eliptice şi înguste. Cu siguranţă a doua oară nu îi va scăpa!
Cadrul muzical al sechestrărilor şi blocărilor de conturi, cu care micul întreprinzător va fi ajutat de Finanţe să trecă criza, va fi asigurat de Dan Bitman, ales pesemne în urma interpretării deosebit de sugestive a hitul-ui ,,Ţi-am luat şi ultimul inel!”.
Români, dormiţi liniştiţi! Guvernul Boc veghează pentru voi, doar că la sfârşitul viselor, îngerii ce vă veghează o să vă dea fluturi de foame în stomac!

La cumpăna dintre ani, conform unui clişeu adorat de reporterii TV, preşedintele Băsescu a fost colindat de TVR şi îndemnat să iubească şi postul naţional de televiziune. Bănuim că acest apel i-a fost făcut pentru că se află în proaspăta sa calitate de preşedinte al tuturor românilor, după propria-i afirmaţie, şi pentru că ocupă un scaun al cărui titular ar trebui să fie un factor de coagulare şi echilibru a unei societăţi profund divizate, după un an de circuri electorale şi manipulări grosolane.
Dacă în ţara aceasta au mai rămas naivi care cred în promisiunea acestuia de a fi preşedintele tuturor românilor, de Revelion cred că le-a trecut. Preşedintele ne-a transmis că o să calce pe la postul contribuabililor, când actualul director general, dl. Sasu, fost prieten şi coleg de-al dânsului, va fi dat afară, iar în acest post va veni o persoană după pofta inimii sale.
Acestă nouă hachiţă se înscrie dealtfel în logica acţiunilor sale de după realegerea sa din 6 Decembrie. După cea mai proastă prestaţie economică a unui guvern din perioada postrevoluţionară, după căderea lui în Parlament, guvernul Boc redivivus ne este livrat acum ca panaceu universal, ca maximumul de competenţă ce poate fi scremut din PDL.
,,Să omorâm capra vecinului” a devenit stilul actual de conducere al acestei ţări, marcă înregistrată Băsescu, în care poporul trebuie să se războiască cu Parlamentul, cu mogulii, cu profesorii, cu funcţionarii publici, cu pensionarii cu salarii mari şi cu cine mai descoperă strategii mocirloşi din dealul Cotrocenilor că ar mai trebui luptat.
Programul prezidenţial de guvernare, ambalat în ,,reformă a statului”, este de fapt o luptă de cucerire a Parlamentului şi de transformare a acestuia într-o masă de manevră supusă. Dacă de mâine parlamentarii fac ciocul mic şi laba căuş, poporul o să fie surprins pe moment că modificarea numărului de parlamentari nu mai este o măsură chiar atât de urgentă, mai ales că incumbă multă muncă în schimbarea Constituţiei.
Astfel că, până la schimbarea Constituţiei şi moartea căprioarei, mă scuzaţi… a crizei am vrut să spun, reforma statului a fost luată de jos în sus cu gesturi mici şi precise de bijutier, cu o grijă şi o cumpănire care să garanteze viitoarea propăşire generală.
Primul pas de reformă a fost schimbarea canalelor de comunicare media cu electoratul prietenos. Dacă până acum preşedintele şi primul ministrul se adresau ţării de la TVR, Pro Tv, Realitatea sau Antene, din înălţimea unor ratinguri majore, acum mesajele de mare importanţă pentru ţară vin de la B1TV, imediat după emisiunea Monicăi Columbeanu. Opţiuni alternative ar mai fi OTV-ul, unde zicerile responsabile ar fi uşor înghesuite între un paranormal şi o vrăjitoare sau de la trustul Etno şi Taraf TV, unde un discurs prezidenţial punctează în mod judicios creaţiile artistice ale unor artişti ce au adoptat un ,, nom de guerre” pe placul electoratului, cum ar fi: Minune, Copilul de aur, Salam sau Vijelie.
Acum că problema corelării mesajelor cu canalele potrivite s-a rezolvat, următorul pas a fost reforma oamenilor din punctele esenţiale ale activităţii statului.
Alegerea în fruntea Ministerului Finanţelor a d-lui Vlădescu a fost logică din moment ce reprezentarea lui automobilistică nu aruncă în derizoriu imaginea ministrului pedelist, titularul de post conducând un Maseratti. Faptul că neştiind de unde se deschide calculatorul reprezintă un prilej de mîndrie pentru dl. ministru, este compensat de capacitatea acestuia de a-şi seduce electoratul, începând chiar cu propria fină.
Noul ministru al Educaţiei trece primul test esenţial în înalta sa funcţie, conduce un Jaguar. Acesta ştie să calculeze viteza pumnului prezidenţial şi semnează fără stresuri imediat după instalare reducerea cu 15.000 a posturilor de profesori, confirmând astfel viitorul strălucit al educaţiei în actualul regim.
După strălucitul succes electoral al lui EBA de anul trecut, o nouă beizadea din os pedelist îşi va lua zborul către culmi, decolând din crâşmele de pe Dorobanţi. Se vor găsi destui deontologi care să ne explice că varianta cu tânărul Honorius este mai bună pentru ţară dacă nu vrem să îl enervăm pe dl. Prigoană, ce ar putea să ne pedepsească cu irefutabila-i consoartă.
Printre beizadele şi papagali afectaţi, făcuţi miniştri în ritmuri de manea, reforma a luat-o pâş, pâş, la drum. După tovarăşii ei de drum, cred că la capătul acestuia se va găsi o Românie în care dacă vrei să intri, va trebui să-i saluţi primul ministru după deja clasica formulă: Săru-mâna doamna Udrea!

În prag de alegeri nu strică să aducem aminte intelectualilor finuţi, cu memorie reglabilă, un extras din moştenirea genetică a moralei mioritice: ,,Camarade nu fi trist, Garda merge înainte prin… Partidul Comunist!”. Iată cum strigătul de consolare al luptătorilor, biruitori cu propria conştiinţă, revine în forţă după 60 de ani, în politica românească.
După cinci ani de luptă cu sistemul ticăloşit din România şi o ,,parţială reformare a forţelor politice”, conform spuselor prezidenţiale, iată că sfârşitul campaniei electorale din 2009 găseşte, sub steagul marinarului, o frumoasă pleiadă a foştilor inamici.
,,Grupul mafiot de interese” alcătuit din acoliţii lui Bombonel, de-alde Besciu, Bittner şi Petrache, pesemne că, odată cu venirea arhanghelului anticorupţiei la putere, s-a căit şi a trecut pe calea cea bună. Membrii grupului pot fi văzuţi astăzi, defilând veseli şi roşii în obraji, printre fanii lui Băsescu. Ce dovadă mai bună de căinţă putea da acest grup de investitori decât jertfirea pe altarul Cotroceniului a însăşi soţiei tovarăşului lor de bussines, blonda consoartă a discretului Cocoş.
În faţa zelului convertitor şi a apostolatului propovăduitor al noii morale băsesciene, s-au ruşinat şi au trecut de partea “poporului” stâlpi de referinţă ai sistemului ticăloşit, precum: Mitrea, Gabriel Oprea, Neculai Onţanu, Simirad sau preacucernicul Antonie Solomon de la Craiova.
Ce poate fi mai înălţător şi mai moral pentru tineretul acestei ţării, decât să vadă că trădarea principiilor şi a tovarăşilor de partid, a celor trei generali ai armatei române, este răsplătită printr-o bănoasă avansare în grad. Astfel, glorioasele fapte de arme ale generalilor, constând în gestionarea corectă a izmenelor, săvârşită de ambiţiosul Oprea, pupatul crucilor şi datul cu beşica prin praf sau culesul rahaţilor de maidanezi de pe trotuare au dus la o avansare mai rapidă în grad a acestora decât dacă ar fi servit pe vreun front de război din ‘90 încoace.
Alăturarea chipurilor lui Simirad şi Băsescu pe panourile electorale din Iaşi ne creionează morala “reformatorului nostru”: “Trădările dese sunt cheia marilor succese”.
Deasemeni, alăturarea pe o scenă de campanie şi evident de partid, a unor nume ca Gigi Neţoiu şi Monica Macovei sau Bercea Mondialu cu Paleologu, ne indică o tristă blegire a principiilor morale, altădată zgomotos de erecte, precum şi o finală ridiculizare a unor figuri, altădată promiţătoare.
,,Tămâierea” preşedintelui de către Voinescu şi Patapievici, la tribuna televiziunii ,,mogulului bun” G.C. Păunescu, pe banii de campanie scurşi de la Popoviciu, Căşuneanu şi Umbrărescu şi cu spatele asigurat de condeiele lui Culcer, Pora şi alţi eroi ai luptei anticorupţie, bulversează orice logică.
Se pare că singura concluzie, ce poate reieşi din obiectivele “luptei de clasă” ale lui Băsescu, este aceea că mogulii media sunt răi şi duşmănoşi faţă de popor şi ţară dacă nu pupă inelul. În schimb, dacă fac frumos şi dau prietenos din coadă, devin nişte investitori demni de toată lauda, cu care merită să faci afaceri prin intermediul familiei prezidenţiale. Acest lucru este valabil şi pentru politicieni, în forma în care, dacă până de curând făceau parte din cei 322 erau corupţi, venali şi antidemocratici, odată trecuţi la independenţi sau în PDL-eu, sunt brusc parteneri respectabili, buni de propus chiar şi pe o listă de guvern.
Se spune că istoria întotdeauna se repetă, dar niciodată, nimeni, nu a învăţat nimic din ea. Ne-am despărţit plini de furie şi speranţă de regimul fanariot şpăgaro-pupincurist al lui Năstase şi iată cum, după numai cinci ani, avem de-a face cu acelaşi regim, dar cu alţi actori per ansamblu. Amintiţi-vă de interviurile greţos de linguşitoare ale lui Năstase de la ProTv şi Tvr de acum cinci ani şi urmăriţi, dacă suportaţi fără să vi se facă rău, actualele interviuri bălos-admirative ale lui Băsescu de la B1Tv sau EtnoTv! Auzi, naţiune… EtnoTv!!!
Diferenţa de ofertă, faţă de acum cinci ani, este că dacă atunci ni se promitea “linişte şi mers pe burtă”, că o să ne pice şi nouă ceva, acum ni se promite că “lupta şi reforma vor continua”, evident cu circul aferent.
Bunăstarea cetăţenilor, mersul economiei sau infrastructura sunt teme departe de preocupările electorale, fiind numai bune de menţionat pe televizor pentru prostime, dar groaznic de plictisitoare pentru preocupările ofertanţilor, deoarece implică muncă, competenţă şi seriozitate.

Concertul în do major de oale sparte în famiglie, acompaniat de corul de sudălmi scuipate în barbă în dulşiele grai moldovienesc, ce a debutat în ultimele săptămâni pe malurile Bahluiului, se constituie într-un Requiem politic pentru prezidenţiabilul Geoană.
Este adevărat că însăşi alegerea acestuia, pentru cursa ce duce la Cotroceni, a debutat sub nişte auspicii defavorabile. Numai învălmăşeala de cuţite în spate şi sărituri la beregată practicate în haită sau individual compus, în funcţie de lovele, au făcut posibilă domnia lui Geoană în şerpăria de pe Modrogan. Hrebenciuc, altădată geambaş priceput şi doctor în machiaverlîcuri, a mizat pe un cal costeliv şi păgubos, care prin trapul său fudul şi caraghios a făcut din cuvântul “ridicol” un sinonim pentru orice activitate politică pesedistă.
Românii, popor băşcălios, acceptă multe de la conducătorii săi. Curvăsăreala, hoţia, beţia sau fanatismul pot fi luate, la o adică, drept calităţi pe dulcele plai mioritic. Demagogia în unele momente poate fi chiar şi simpatică pe malurile Dâmboviţei, unde este analizată numai prestaţia, niciodată miezul vorbelor. Stă electorul român la o ţuică în faţa televizorului şi se hlizeşte privind la discursul politicianului: – Io-te al dracu’, ce papagal are…le zice bine jupânu’!
Prostia, frustrările de orice fel şi lipsa de umor sunt însă handicapuri electorale greu de biruit în ţara noastră tristă şi plină de umor, cu atât mai mult cu cât porecla de Prostănac s-a lipit de el ca timbrul de hârtie.
În mersul său în echilibru pe funie deasupra bălţii de crocodili, prezidenţiabilul crescut în Primăverii şi-a tras gardă pretoriană pe măsură-i. Nume ca Vanghelie, Nica sau Nechita, şuierate printre dinţi în ritmuri de manea punctată de lovituri de palme pe coapse, aduc mai degrabă a descântec de trădare decât a listă de prieteni. Nica a fost cândva pupilul de suflet al Bombonelului şi la vreme de restrişte pentru acesta, l-a tradat senin şi cu un zîmbet nevinovat de coiot de pe malurile Dunării a urcat în barca duşmanilor. Nichita şi-a trecut în CV, ca specializare cu doctorat, lovitura de cuţit în spatele binefăcătorilor săi, vezi capitolele Solcanu sau Simirad, deci dl.Geoană dacă va răci la marea vânzoleală din Noiembrie va avea pe cineva apropiat în dosu-i, ca să-i curme suferinţa. Cât despre loialitatea lui ,,Primaru’ care este”, s-a dovedit în timp că aceasta gravitează undeva între focul din dosul casei şi ringul de dans cu belciuge în nas.
În răstimp, PDL-ul, cu a sa canci doctrina şi nema ideologie, seamănă tot mai mult a haită de piraţi cu loialitatea taxată pe oră, grabnică culegătoare de trădători răsplătiţi în leasing, dar pricepută din cale afară la manevre de învăluire şi asalt sălbatic la vintrele duşmanului.
Parohia dată de Geoană în grija lui Nechita a fost hăcuită în nici două săptămâni de raidurile pedeliştilor, iar electoratul din nordul Moldovei a fost împrăştiat în direcţia lui Zeus, singurele pierderi ale pedeliştilor fiind cele de cunoştinţă în urma pupăturilor băloase primite de la căpeteniile pesediste luate prizoniere, Conţac şi Simirad.
În urma primelor bătălii purtate pe plaiuri moldave şi ştiind că ne aşteaptă un lung război, pentru a ne dovedi imparţiali trebuie să facem o cuvenită rectificare şi o binemeritată precizare. Când ne-am referit la faptul că dl.Cârlan reprezintă o statuie vie a eşecului, ne-am referit la calităţile lui electorale şi politice, nu şi la cele de luptător prin smârcurile politice, gladiator uns cu toate alifiile, ce a demonstrat prin punerea şeii pe cele 14 gloabe peneliste, porecliţi primari, minunate calităţi de Pristanda.
Şi pentru ca săptămâna să se încheie cu un mic desert pentru pedeliştii din târgul de pe Bahlui, vineri şi-a anunţat plecarea la pedeleu dna.deputat Cristina Dobre. Acest gest moral se datorează faptului că în lupta dintre conştiinţa domniei sale, ce îi spune că nu a meritat să fie deputat, alegerile fiind câştigate în colegiul dumneaei de pedeleu şi propriul ei interes, a survenit un înţelept armistiţiu.
Şi dacă în Moldova bătălia pentru Prostănac a cam fost pierdută, situaţia s-a cam cacarisit şi în restul ţării. La Cluj, autobuzul cu pesediştii ce au mai rămas în organizaţie se pare că va fi deturnat în curând în sala de nunţi a pedeleului, unde după felicitările, masa şi dansul cuvenit, va veni Crăciunul. La Bucureşti, în dosul lui Oprescu se poziţionează fantomele străbunilor pesedişti Iliescu, Cozmâncă, Tărăcilă, Solcanu & co, iar dacă Geoană mai speră ceva de la Dobrogea va afla în curând că Il Padrino Mazăre nu stă de vorbă cu looserii.
Aşa că, din păcate pentru Prostănac, actualele sondaje, ce îl dau la 30%, vor putea constitui singura amintire frumoasă cu care va rămâne după alegerile din 22 Noiembrie şi tristul moment al confruntării cu propriul partid. Cunoscându-i spiritul pragmatic şi prevăzător, dintr-un spirit milostiv şi omenesc, îl sfătuim să ţină pe aproape un geamantan cu haine groase, căci în ultima vreme la zborurile transatlantice, criza a dus la economii serioase de carburant ce au afectat temperatura de la bord.

Când eram mai mici şi la pungă nu atât de groşi, învăţam de la tovarăşa învăţătoare multe lucruri frumoase şi folositoare. Să cântăm imnul în fiecare dimineaţă, să învăţăm poeziile patriotice pe de rost, să mulţumim pentru copilăria noastră fericită ,,mult iubitului şi stimatului, tovarăşului Nicolae…”, Lui, Măreţului Conducător care veghează de acolo, de sus, din înaltul culmilor Socialismului, să devenim nişte oameni adevăraţi, demni cetăţeni ai României.

Se pare că marele Cârmaci a făcut o treabă ok dacă stai să te uiţi o clipă în jur. Şi nu numai cu noi a avut succes, învăţăturile şi obiceiurile s-au transmis şi la copiii noştri, ba chiar şi la nepoţi! Ce frumos încheia ,,tovarăşa” orele de dirigenţie: ,,-Şi să nu uitaţi copii, ţara noastră-i ca o floare!”.

Floarea aceasta, România, ca toate florile din lume de altfel, are o tulpină pe care putem să o identificăm cu economia privată iar floarea propriu zisă este formată din receptacul, sepale şi petale, stamine şi pistil. Pe aceasta din urmă, din punct de vedere al funcţiilor, o putem asemui cu structurile de stat, datorită faptului că reprezintă partea ce consumă seva dătătoare de viaţă, cu greu obţinută şi transportată la înălţime prin tulpină, cea care dă frumuseţe şi miros.

Din şcoală mai ţinem minte că receptaculul culege seva din tulpină, întocmai ca Fiscul cel degrabă strângător, iar apoi o gestionează şi o împarte către nivelele superioare precum Ministerul de Finanţe cel competent şi imparţial. Gineceul, zis şi pistil, o ştim cu toţii, este partea femeiască, precum Parlamentul în stat, iar Stamina cea vânjoasă, este partea bărbătească, ce nu poate fi alta decât Preşedinţia. Sepalele, învelişul verde de la baza florii, zis şi caliciu, deservesc întreaga circulaţie a sevei putând fi comparate cu cohortele de funcţionari ce trudesc pentru binele cetăţeanului, iar Petalele ce formează Corola au rolul de a ocroti, precum Poliţia şi Serviciile şi nu în ultimul rînd, dau imaginea exterioară, precum Externele, Turismul şi alte ministere de imagine.

Cumplita secetă ce a cuprins flora mondială a făcut ca fiecare floare de pe câmp să se chircească, bulbul să se smochinească, petalele să devină uscate iar pistilul şi staminele micşorate de uscăciune să facă corp comun cu tulpina ce duce greul.

Dar pentru că, după câte ştim, natura este mereu surprinzătoare, Uniunea Europeană şi FMI-ul s-au strâns zilele acestea în jurul României şi se minunează ca la urs, sau ca nişte botanişti ( şi asta nu pentru că au ajuns să pună botul la toate prostiile) la o ciudăţenie exotică nemaivăzută şi nemaiîntâlnită, pe câmpul plin de floricele pe care ei îşi duc veacul.

Floarea noastră, deşi seceta i-a uscat groaznic tulpina şi a redus-o cu o optime, cam cum s-a micşorat economia privată din septembrie anul trecut până acum, la nivel de inflorescenţă este o adevărată minunăţie. Petalele pocnesc de sănătate şi sunt mai zemoase ca oricând, calicii … pardon, caliciul funcţionarilor a crescut cu 12% faţă de începutul secetei, iar sporurile ( de zâmbet, de ruşine, de muncă periculoasă în cimitire, de consum neuropsihic, de fidelitate, de utilizare xerox, de condiţii umilitoare, ş.a.m.d.) precum lăcustele, sug cu lăcomie din seva tot mai puţină. Pistilul de Parlament are dintotdeauna o sete de nu-l mai satură nici dracu’, iar Stamina, fiind campanie de cules, anul acesta şi-a tras seva din greu ca să producă miros ademenitor.

Stau şi se uită botaniştii străini la floarea asta ciudată cu deştu-n gură şi ochii holbaţi. N-au mai văzut blestemăţie ca aista! Tulpina pârâie din toate celulele şi se usucă văzând cu ochii, iar inflorescenţa pocneşte de sevă uscând pământul de jur împrejur. Excesul de sevă face ca un miros greu, de putreziciune şi gunoi să plutească deasupra câmpului, atrăgând atenţia măgarului ce paşte obosit şi sătul de povara guvernării.

Ce nu ştiu botaniştii străini este că această floare, cu riscul de a-şi frânge tulpina, produce mirosul greu de putregai din dragoste de măgarul pedelisto-pesedist şi în speranţa de a fi păscută la toamnă doar de el şi nu de altul. Singura problemă ar fi că acest măgar, precum cel al lui Buridan, e sfăşiat între lăcomie şi puturoşenie, între chinuiala efortului de a paşte şi bucuria îmbuibării.

Pentru noi, cetăţenii de rând, prietenii tulpinei, nu ne rămâne altă scăpare decât în întoarcerea către cele sfinte şi redescoperirea poveţelor biblice ce ne-au orânduit drumul de-a lungul secolelor. ,,Dacă vezi măgarul duşmanului tău căzut sub povara lui, să nu treci pe lângă el, ci să-l ajuţi să ia povara de pe măgar”( Exodul, 23.5).

Deci oameni buni, hai să-i ridicăm povara măgarului la toamnă!

Romania este în şoc!

Cetăţenii naţiei se plimbă pe străzi dezorientaţi, muţi de spaimă şi cu soţiile livide, remorcate la braţ. Copiii plâng la micul dejun şi nu mai vor la grădiniţă.  Pensionarii de toate felurile, cei de vârstă şi cei de boală, privesc cu ochii în gol la televizor, în aşteptarea sfârşitului implacabil anunţat mai deunăzi.

Păsările s-au adunat în stoluri mari, grupate după specii şi de ieri au început să părăsească ţara bătând vajnic din aripi şi zburând către vest. Pământul a crăpat la ţară şi sătenii spun că din străfundurile gliei urcă miros de pucioasă şi aburi otrăvitori. Bătrânii spun că de când sunt ei, nu au mai văzut aşa ceva.

Vietăţile pământului s-au retras în adâncul pădurilor sau în creierii munţilor, topindu-se în ceţurile întunecate, prevestitoare de rele ce s-au depus ca o plapumă groasă, începând de pe dealuri. Doar nişte câini vagabonzi cu cozile încovrigate, cu ochii stinşi şi înfometaţi, au mai putut fi zăriţi de joi încoace cutreierând Bucureştiul părăsit.

Întreaga naţie este ca un boxer ce a primit o lovitură năucitoare în plex şi o aşteaptă pe cea de-a doua care o să-i stingă lumina. Din păcate, se dovedeşte că proverbele străvechi, din moşi strămoşi, nu mint niciodată şi astăzi, mai mult ca oricând, aflăm că o nenorocire nu vine singură.

Cumplita criză ce a lovit România şi împotriva căreia guvernul luptă eroic cu spatele la zid şi cu forţa disperării, a produs o consecinţă de o gravitate cutremurătoare:

Joi la Radio România Actualităţi preşedintele Băsescu a anunţat că ,,analizează în mod deosebit posibilitatea de a nu mai candida”!

De la aflarea acestei veşti, mass-media a intrat în colaps şi zace prăbuşită, stoarsă de puteri şi străbătută de frisoane de groază, văzându-şi sfârşitul cum se apropie implacabil. Stoluri de reporteriţe au migrat din televiziuni către fabrici de textile şi către bucătăriile restaurantelor şi cantinelor ce se chinuie de ani de zile cu lipsa de personal. Preţul punctului de rating a scăzut la jumătate la auzul acestei grozăvii şi multe emisiuni de analiză şi sinteză politică şi cetăţenească şi-au anunţat suspendarea sine die.  Analiştii politici s-au retras în străfundurile bibliotecilor şi s-au reapucat de citit şi studiat teoriile politice, cu liniştea luptătorului care după ce se întoarce din război, se apucă de lucrat  pământul cu conştiinţa celui care şi-a făcut datoria către ţară.

Mini prim ministrul deznădăjduit a intrat într-o stare de prostaţie şi repetă mecanic, ca o placă de patefon stricată, discursul pe care îl rostea sacadat la televizor, când a aflat cumplita veste. O ministră blondă a fost văzută plângând şi trântindu-şi geanta în colbul dintr-o parcare. Echipa de televiziune ce o însoţea permanent pe aceasta, la aflarea veştii şi-a strâns catrafusele şi a plecat să facă un reportaj în Deltă, despre plecarea pelicanilor.

Preţul de execuţie al kilometrului de autostradă s-a prăbuşit de joi încoace, zeci şi sute de camioane şi utilaje de asfaltare zac părăsite la marginea şoselelor iar Bugatti-ul Veyron al lui Costeluş Căşuneanu a fost văzut cu un bileţel în geam, pe care scria următoarea grozăvie: MĂ VINDE !!!

Pâlcuri de investitori periculoşi, cu chimirele pline de bani, au început să dea târcoale afacerilor cu statul, afaceri ce până acum au fost în siguranţă pentru români, fiind administrate de patrioţi precum Cocoş, Besciu, Bittner sau Videanu.

Există chiar groaznica posibilitate ca gazul să se ieftinească! În acest caz, încasările la bugetul statului ar fi iremediabil afectate prin dispariţia intermediarilor, care acum, prin impozitarea adaosurilor de 50-80% la o schimbare de factură, reprezintă o temelie a bugetului de stat.  Ne-a ajuns blestemul lui Putin! Nu el ne-a întrebat astă primăvară în acea conferinţă de presă celebră dacă nu am vrea să cumpărăm gazul pe direct? Şi nu el l-a trimis pe reporterul de la televiziunea română să meargă să-l întrebe pe preşedintele nostru ce părere ar avea?

Cumplita veste a trecut şi de hotare! De acum, domnul Voronin nu va mai putea să formeze o majoritate viabilă în parlamentul Moldovei, bazinul Mării Negre va rămâne fără stăpân, Obama îşi va pierde influenţa în estul Europei, iar ruşii vor avea două zile de sărbătoare naţională oficială pentru că au scăpat de principalul obstacol în calea extinderii  influenţei lor politice în Europa!

O singură speranţă mai pâlpâie în trupul lipsit parcă de viaţă al acestei naţii, aceea ca românii să-şi regăsească unitatea şi coeziunea din decembrie ‘89 şi să umple cu mic cu mare Piaţa Universităţii, plângând şi implorându-şi părintele naţiei:

Nu pleca Traiane! Nu ne părăsi şi nu ne lăsa pradă mogulilor adverşi! Ne-ai mai păcălit odată că o să pleci în cinci minute!  Mai păcăleşte-ne!