Concertul în do major de oale sparte în famiglie, acompaniat de corul de sudălmi scuipate în barbă în dulşiele grai moldovienesc, ce a debutat în ultimele săptămâni pe malurile Bahluiului, se constituie într-un Requiem politic pentru prezidenţiabilul Geoană.
Este adevărat că însăşi alegerea acestuia, pentru cursa ce duce la Cotroceni, a debutat sub nişte auspicii defavorabile. Numai învălmăşeala de cuţite în spate şi sărituri la beregată practicate în haită sau individual compus, în funcţie de lovele, au făcut posibilă domnia lui Geoană în şerpăria de pe Modrogan. Hrebenciuc, altădată geambaş priceput şi doctor în machiaverlîcuri, a mizat pe un cal costeliv şi păgubos, care prin trapul său fudul şi caraghios a făcut din cuvântul “ridicol” un sinonim pentru orice activitate politică pesedistă.
Românii, popor băşcălios, acceptă multe de la conducătorii săi. Curvăsăreala, hoţia, beţia sau fanatismul pot fi luate, la o adică, drept calităţi pe dulcele plai mioritic. Demagogia în unele momente poate fi chiar şi simpatică pe malurile Dâmboviţei, unde este analizată numai prestaţia, niciodată miezul vorbelor. Stă electorul român la o ţuică în faţa televizorului şi se hlizeşte privind la discursul politicianului: – Io-te al dracu’, ce papagal are…le zice bine jupânu’!
Prostia, frustrările de orice fel şi lipsa de umor sunt însă handicapuri electorale greu de biruit în ţara noastră tristă şi plină de umor, cu atât mai mult cu cât porecla de Prostănac s-a lipit de el ca timbrul de hârtie.
În mersul său în echilibru pe funie deasupra bălţii de crocodili, prezidenţiabilul crescut în Primăverii şi-a tras gardă pretoriană pe măsură-i. Nume ca Vanghelie, Nica sau Nechita, şuierate printre dinţi în ritmuri de manea punctată de lovituri de palme pe coapse, aduc mai degrabă a descântec de trădare decât a listă de prieteni. Nica a fost cândva pupilul de suflet al Bombonelului şi la vreme de restrişte pentru acesta, l-a tradat senin şi cu un zîmbet nevinovat de coiot de pe malurile Dunării a urcat în barca duşmanilor. Nichita şi-a trecut în CV, ca specializare cu doctorat, lovitura de cuţit în spatele binefăcătorilor săi, vezi capitolele Solcanu sau Simirad, deci dl.Geoană dacă va răci la marea vânzoleală din Noiembrie va avea pe cineva apropiat în dosu-i, ca să-i curme suferinţa. Cât despre loialitatea lui ,,Primaru’ care este”, s-a dovedit în timp că aceasta gravitează undeva între focul din dosul casei şi ringul de dans cu belciuge în nas.
În răstimp, PDL-ul, cu a sa canci doctrina şi nema ideologie, seamănă tot mai mult a haită de piraţi cu loialitatea taxată pe oră, grabnică culegătoare de trădători răsplătiţi în leasing, dar pricepută din cale afară la manevre de învăluire şi asalt sălbatic la vintrele duşmanului.
Parohia dată de Geoană în grija lui Nechita a fost hăcuită în nici două săptămâni de raidurile pedeliştilor, iar electoratul din nordul Moldovei a fost împrăştiat în direcţia lui Zeus, singurele pierderi ale pedeliştilor fiind cele de cunoştinţă în urma pupăturilor băloase primite de la căpeteniile pesediste luate prizoniere, Conţac şi Simirad.
În urma primelor bătălii purtate pe plaiuri moldave şi ştiind că ne aşteaptă un lung război, pentru a ne dovedi imparţiali trebuie să facem o cuvenită rectificare şi o binemeritată precizare. Când ne-am referit la faptul că dl.Cârlan reprezintă o statuie vie a eşecului, ne-am referit la calităţile lui electorale şi politice, nu şi la cele de luptător prin smârcurile politice, gladiator uns cu toate alifiile, ce a demonstrat prin punerea şeii pe cele 14 gloabe peneliste, porecliţi primari, minunate calităţi de Pristanda.
Şi pentru ca săptămâna să se încheie cu un mic desert pentru pedeliştii din târgul de pe Bahlui, vineri şi-a anunţat plecarea la pedeleu dna.deputat Cristina Dobre. Acest gest moral se datorează faptului că în lupta dintre conştiinţa domniei sale, ce îi spune că nu a meritat să fie deputat, alegerile fiind câştigate în colegiul dumneaei de pedeleu şi propriul ei interes, a survenit un înţelept armistiţiu.
Şi dacă în Moldova bătălia pentru Prostănac a cam fost pierdută, situaţia s-a cam cacarisit şi în restul ţării. La Cluj, autobuzul cu pesediştii ce au mai rămas în organizaţie se pare că va fi deturnat în curând în sala de nunţi a pedeleului, unde după felicitările, masa şi dansul cuvenit, va veni Crăciunul. La Bucureşti, în dosul lui Oprescu se poziţionează fantomele străbunilor pesedişti Iliescu, Cozmâncă, Tărăcilă, Solcanu & co, iar dacă Geoană mai speră ceva de la Dobrogea va afla în curând că Il Padrino Mazăre nu stă de vorbă cu looserii.
Aşa că, din păcate pentru Prostănac, actualele sondaje, ce îl dau la 30%, vor putea constitui singura amintire frumoasă cu care va rămâne după alegerile din 22 Noiembrie şi tristul moment al confruntării cu propriul partid. Cunoscându-i spiritul pragmatic şi prevăzător, dintr-un spirit milostiv şi omenesc, îl sfătuim să ţină pe aproape un geamantan cu haine groase, căci în ultima vreme la zborurile transatlantice, criza a dus la economii serioase de carburant ce au afectat temperatura de la bord.

La ora când scriu aceste rânduri, nu cunosc rezultatul alegerilor europarlamentare, dar cu siguranţă, când dumneavoastră le veţi citi, vom fi cu toţii martori ai triumfului prostiei în toată splendoarea ei.

Absolut misterios, acest mecanism al politicii care apelează la voinţa exprimată prin vot a cetăţeanului, acestuia oferindu-i-se doar nişte variante dinainte stabilite chiar de către cei care ar trebui să fie judecaţi de respectivul vot.

Toate partidele s-au prezentat la această confruntare aliniind garniturile de rangul doi sau trei şi au încercat să folosească acest prilej pentru a-şi face încălzirea pentru prezidenţiale.
Deşi logica ne învaţă că o fiinţă umană ar trebui din fiecare experienţă prin care trece să înveţe ceva, realitatea a demonstrat că la noi lucrurile stau oarecum pe dos. Ceea ce am putut remarca la aceste alegeri a fost că prestaţia şi mesajele transmise cu această ocazie au scăzut la un nivel atât de jos, încât mă face să bănuiesc că tura aceasta s-a făcut economie la consilieri, pesemne din motiv de criză.

Cetăţenii preocupaţi de problemele lor, au ignorat indiferenţi ademenirile neghioabe ce i-au chemat la vot. Prezenţa la urne de pe 7 Iunie va fi un vot de blam pentru nesimţirea şi mojicia cu care politicienii au tratat cetăţenii, ca pe o masa imbecilă de votanţi. Procentul va arăta în ce măsură calitatea mesajelor este corespondentă imaginii pe care o au strategii acestor campanii despre acest popor.

PSD-ul a arătat în această campanie că în partid, volanul strategiei a fost confiscat definitiv de Vanghelie şi gealaţii săi, dar agresivitatea şi tupeul lui au creat deja tranşeele viitoarelor lupte de putere.
Mazăre s-a supărat că nu avut om pe poziţie eligibilă şi-a luat jucăriile şi a plecat pe plajă, destupând o bere cu prietenii în aşteptarea distracţiei numărătorii voturilor. Iliescu, Năstase, Mitrea şi băieţii din vechea gardă s-au lăsat ca nişte caşaloţi pe fundul apei, doar bulboanele ce se mai ridică din când în cînd la suprafaţă prin câte un interviu ne mai aduc aminte că jos, printre bolovani şi mâl, stau în aşteptarea unor vremuri mai bune răpitori cu vechi state de serviciu.
La suprafaţă au rămas clovnii de serviciu, în frunte cu Geoană, Nichita, Nica zis şi ,,Brutus” care, prin afirmaţia că va pune în ziua alegerilor câte un poliţist lângă fiecare copac, a lămurit misterul copacilor ce nu vor mai fi salutaţi de maidanezi ridicând lăbuţa posterioară. Indiciile deconspirării bravilor agenţi în civil vor fi manşeta pantalonilor, umedă şi urît mirositoare şi urmele scoarţei de copac pe dosul sacourilor.

PDL-ul a încercat să convingă prin giumbuşlucurile lui Boc, care dărâmă noi şi noi recorduri de penibil consacrate cândva de Radu Vasile. Imaginea lui, iţindu-se pe vârfuri şi tropăind în cantonamentul echipei naţionale de fotbal, va rămâne pe retina noastră de-a pururi ca o mostră de prostie electorală ineluctabilă. În rest, campania acestui partid a mai fost susţinută de Stolojan, îmbrăcat la cămaşă cu mânecile suflecate într-un lan de porumb, murdărindu-se pe mâini cu ţărână şi vorbindu-ne, nu fără un delicios umor involuntar, despre tradiţie şi ducerea lucrurilor până la capăt! Au mai punctat pentru democraţi singura politiciană din lume care dă impresia că nu foloseşte şamponul, pesemne că lupta cu corupţia cere uneori sacrificii surprinzătoare şi nu în ultimul rând, preotul cultului prezidenţial, intelectualul cu cămaşă în pătrăţele.

PNL-ul a părut singurul partid cu o listă rezonabilă, dar din păcate pentru ei, vor suporta consecinţele deschiderii listei cu Norica Nicolai, care prin aroganţă şi suficienţă, a acumulat de-a lungul timpului o zestre de antipatie demnă de a fi colegă cu figuri precum Rodica Stănoiu sau Augustin Bolcaş.

Experimentul EBA, deşi cu siguranţă va avea succes, va rămâne în istoria campaniilor prin caracterul său de paradox electoral absolut.
Deşi cu un buget comparabil cu cel al PDL-ului, obţinut probabil prin ,,vânzări anterioare”, beneficiind de serviciile remarcabilei organizaţii de activişti democraţi din teritoriu, EBA a luptat din greu prin fiecare silabă scoasă împotriva propriului său nume aducător de voturi. Prin şirul halucinant de prostii şi gafe făcute într-un timp extrem de scurt, această domnişoară a reuşit să copleşească şi să inunde suma derapajelor, inevitabile dealtfel, tuturor partidelor aflate în competiţie.

Pe moment ,,brandul” Băsescu a rezistat, dar cu siguranţă că prestaţia caraghioasă şi generatoare de folclor în ale prostiei va avea efectul unei bombe cu ceas în economia următoarelor alegeri, mai ales că nici tăticu’ nu mai e ce a fost!