Vechea vorbă din bătrâni, aceea cu ,,Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești” își arată în aceste zile, mai mult ca oricând, înțelepciunea. După ce numai o intervenție masivă, hotărâtă și promptă a statelor occidentale au salvat de la un faliment rușinos marile corporații financiare, acestea, fiind ulterior încorsetate de anumite legi adoptate în vederea unui control mai strict al activității lor, țin să-și arate recunoștiința în felul lor, atacându-și la baionetă binefăcătorii.

Zeci de ani, mediul bancar și felurite și variate instituții financiare au fost un teren prolific pentru o adevărată viermuială în care lăcomia, suficiența, incompetența și aroganța au fost reguli de joc. După ce activitatea de creditare, adevăratul motor al unei economii capitaliste sănătoase, a fost deliberat fragmentată astfel încât responsabilitatea să devină difuză iar nenumăratele asigurări și reasigurări ale ei au dus la cost aberant pe care debitorul l-a plătit cu vârf și îndesat, bancherii pozează în fecioare virgine și moraliste.

Aceste fecioare, despletite și cernite în urma recentei crize dar cu himenul recusut pe cheltuiala contribuabilului, au găsit de curând o nouă modalitate de exprimare a neliniștilor lor existențiale. Neliniști exprimate prin intermediul complicilor lor la marea orgie de dinainte de criză, judecătorii supremi ai prețului corect, agențiile de rating. Oficine de propagandă a marilor împrumuturi cu costuri imense dar ascunse, numitele Standard & Poor’s, Moody’s și Fitch au sărit de curând la beregata Statelor Unite și amenință Franța și Marea Britanie cu scăderi de rating.

Bineînțeles că atunci când vrei să împroști cu rahat nu te împiedici de-o bagatelă de 2000 de miliarde de dolari, așa cum a demonstrat zilele trecute Standard & Poor’s. Pare evident că tot în felul acesta urechist și heirupist vor fi analizate și celelalte state care au băgat mâna adânc în foc pentru a scoate castenele ,,coapte” de nesimțirea bancherilor.

Aceștia, după ce au spoliat cu nerușinare banii investitorilor, au găsit de curând că este momentul să mai tragă o incursiune de jaf. Acțiunea concertată a agențiilor de rating combinată cu știri alarmiste lansate prin ,,cozile lor de topor” de prin diverse ziare sau agenții de media au avut ca efect speculații în urma cărora, ca de obicei, o sumedenie de investitori mărunți au pierdut enorm pentru ca o gașcă de speculatori să facă averi.

Miercurea trecută amenințarea cu scăderea de rating a Franței precum și un articol dubios din Daily Mail au dus la scăderea acțiunilor Societe Generale cu 20,6% într-o singură zi. Scăderea pe bursă de la sfârșitul lunii iulie ( de când agențiile de rating au detonat bomba) a acțiunilor S.G. a fost de 45%. Pentru niște băieți deștepți care au cumpărat joi acțiunii la Societe Generale sau obligațiuni europene, care deasemeni au fost lovite cu măciuca de acest adevărat atentat terorist media, profitul realizat prin vinderea lor peste două trei săptămâni bate lejer de 25%.

Primul semnal că totul s-a desfășurat conform planului a apărut a doua zi, astfel că Daily Mail și-a cerut scuze pentru articol, iar analiștii onești, după ce și-au revenit din șoc, au sprijinit inevitabil și cu bună credință revenirea prețului la normal.

După exemplele nenumărate oferite de criza din ultimii doi-trei ani, în care politicul și conducerea băncilor și-au dat mâna în a ascunde mizeria sub preș, dacă Parchetele din Europa ar dori să combată adevărata criminalitate financiară, ar trebui să se concentreze nu numai pe piața neagră sau pe fenomenele de evaziune fiscală ci ar trebui să își deschidă câte un birou permanent în sediile marilor organisme financiare. Și aceasta pentru că randamentul oferit de credite mânărite și speculații de acest gen este mult superior oricărei activități infracționale din domeniul financiar.

Moraliști precum Radu Grațian Ghețea sau Bogdan Baltazar, de care nu mai încapi pe micile ecrane când e vorba să discutăm despre criză și falimente, ar trebui să mai răspundă și la alt gen de întrebări decât la cele cu care au fost obișnuiți.

De exemplu, de ce anul trecut BRD-ul în timp ce ridicase dobânda clienților săi cu trei patru puncte procentuale agravând situația lor financiară, și așa lovite greu de criză, umbla prin târg la ,,vânat “ clienții altor bănci promițându-le dobânzi mai mici cu 70% decât cele practicate clienților proprii?

Sau cât de moral este ca unele bănci să își cesioneze creditele neperformante unor firme apărute din ,, spuma mării”, curățându-și astfel bilanțurile, iar firmele cu pricina după ce se încarcă cu toate mizeriile băncii își dau ,,obștescul” faliment lipsind de orice reponsabilitate ulterioară pe bancherii care și-au încasat bonusurile pentru depășirea planului la credite?

Să nu ne facem iluzii că cei doi corifeii ai moralității financiare pomeniți mai sus dintre care unul a devenit celebru cerând Parlamentului o lege pentru pedepsirea cu închisoarea a celor ce își întârzie ratele, vor supune augustei lor atenții acest gen de îndoieli.

Pentru cei care vor să-și explice de ce li se întâmplă anumite lucruri și mai ales cum, e drept că aceștia sunt din ce în ce mai puțini, un raționament corect și simplu poate duce la concluzia că în urma recentei crize, singurii care nu au avut nimic de pierdut au fost purtătorii gulerelor albe din zona financiară și cei cu gulere gri, de la jeg, din zona politică.

Iar pentru cei care nu sunt curioși, rămân teme mult mai interesante de dezbătut; cele referitoare la planurile lui Becali, noua dragoste a lui Moni și angoasele lui Oana Zăvoranu.

Mai deunăzi, un pâlc de investitori arabi, rătăciți pesemne de grupul celor care părăsesc Libia în căutarea unui nou tărâm propice afacerilor, au fost acroșați, cu siguranță fără voia lor, de un personaj caraghios care după ce i-a pipăit de inele și le-a șters caftanele de praf hăhăind, le-a tras un speach scurt, la lingurică.

Până s-au lămurit investitorii că au de-a face cu Gaddafi-ul local și nu cu un ospătar ce îi mustra pentru comportamentul de aseară din clubul de manele unde s-au înfrățit cu băștinașii, discursul creionat cu ambele brațe de speakerul transpirat a născut și miezul său. Astfel, șeicii cei harnici, că doar hărnicia te face să devii bogat, nu?…, au aflat de la fostul ministru al șoselelor că dacă vrei să cunoști Romania ai nevoie de elicopter, hă, hă,hă…

După ce vorbitorul s-a retras să refolosească gheața din pahar, în locu-i a rămas populara noastră ministreasă, cea a amenajării turismului și a dezvoltării teritoriului sau invers, n-are importanță, că doar toată lumea știe cu ce se ocupă dânsa.

Așa că doamna Udrea a putut să-și transmită mesajul tuturor participanților la această reuniune internațională, acela că ea personal își dorește cât mai mulți investitori arabi în România. Anunțul a stârnit viu entuziasm în rândul maselor de utilizatori de Rexona pe uscat, astfel încât doamna a fost ovaționată la scenă deschisă. În definitiv, ministreasa noastră are tot ce îi trebuie pentru a ne spori numărul de investitori! Blondă este, tocuri ascuțite de sinistrată are, rochie mulată pe popou har Domnului, iar despre decolteu ce să mai vorbim… Singura noastră nedumerire este dacă investiția va fi impozabilă sau nu și dacă ea se va face pentru tot ceea ce depășește o pungă de plastic în care se regăsesc un cartuș de Kent, un săpun Lux și un șampon Duru.

Cu siguranță că numai graba de a se întoarce la lupta de zi cu zi cu mogulii, care sărăcesc poporul, l-a împiedicat pe domnul Președinte să amintească distinsei adunări despre posibilitatea de a folosi cămilele din dotare pentru a cunoaște frumoasa noastră țărișoară.

După cum știm cu toții, cămilele sunt excelente pentru traversarea deșerturilor, a cursurilor învolburate de apă murdară și a terenului accidentat, așa cum sunt șoselele noastre. Dealtfel, ele sunt recomandate și pentru faptul că consumă mai puțin decât un elicopter, iar de la bordul lor poți vedea frumusețile naturii mai de aproape. Șeicii ar putea astfel, într-un mod ecologic, să ne cunoască plaiurile însorite și poporul harnic și ospitalier din înălțimea cocoașelor de cămilă. Iar dacă galopând pe șoselele noastre în căutarea unui domiciliu de investiție vor observa că în locul câinilor storciți pe șosele apar tot felul de găini turtite și cu urme de cauciucuri, este momentul să se îndrepte spre nord, pentru că, din nenorocire, au ajuns în Bulgaria.

Iată cum, dacă nu suntem atenți, în goana după investitori și dacă nu controlăm fenomenul, se pot întâmpla groaznice neînțelegeri. De pildă, noi să ne chinuim să atragem investitorii, să le facem toate poftele, și peste nouă luni, din nebăgare de seamă și iuțeală de mână, la vecinii noștri să se nască puhoi de afaceri înfloritoare și bănoase.

Nu trebuie să uităm că tânguielile şi plânsetele isterice referitoare la criză, începute toamna trecută, au fost în prima fază trecute cu vederea de politicienii ce erau preocupaţi să promită luna de pe cer.

Tăriceanu îşi făcea somnul de frumuseţe la prânz şi în direct, cu dopuri în urechi, pentru a nu fi deranjat de ,,duduiturile” economiei ce muşca zăbala. Boc împroşca camerele de luat vederi cu salivă, plin de indignare că legea de mărire a salariilor cu 50% la profesori nu se aplică, iar Geoană, cuprins de beţia mitingurilor, promitea 25.000 de euro la emigranţii care se întorceau în ţară la munca câmpului.
Apoi alegerile trecând, s-a făcut linişte în ţară. Preşedintele-jucător Băsescu nu a pregetat şi a mai dezamăgit o dată, de data aceasta chiar şi pe el însuşi, după cum mărturisea deunăzi la Paris şi a chemat la guvernare cele două mari partide vocale ale României, PSD-ul şi fratele său geamăn PDL-ul.

Fiind puşi în faţa muncii, evident că baieţii s-au apucat de plâns!
Fluvii de lacrimi, şiroaie ale disperării curgeau la vale din Palatul Victoria. Tristeţea Guvernului şi lamentările sale panicate au reuşit, lucru nemaiîntâlnit în această ţară, să ia prin surprindere şi să depăşescă logistica reporteriţelor avide de rating, aflate în căutarea dezastrelor. După ce sinistra moştenire liberală a fost invocată, evocată, înfierată, blestemată şi arsă pe rug în blestemele majorităţii parlamentare, Guvernul şi Preşedinţia au stat la sfat în loc de taină, pregătind următoarele alegeri.
Evident că munca nefiind o opţiune pentru actuala guvernare ce a reuşit să nu-şi definitiveze organigrama executivă nici astăzi, la şase luni de la formare, s-a ajuns la o concluzie ce a mulţumit pe toată lumea.

România trebuie să ia un credit de la FMI!

După ce au calculat cam câţi bani ar trebui ,,tăvăliţi” prin licitaţii pentru mulţumirea tuturor intereselor din arcul guvernării şi au socotit cam ce nivel de pomană ar trebui deşertată în ţara lui ,, bă, vezi că dau ăia ceva moca!”, guvernul şi-a făcut planul de bătălie.
Fondul de pensii şi salarii pentru bugetari a fost poreclit în contractul cu FMI ,,Fondul de investiţii în infrastuctură” şi a fost pus de-o parte, ca să nu apară vreo surpriză în prag de alegeri.
Banii daţi la BNR pentru băncile străine au fost intitulaţi ,,Sume necesare pentru securizarea monedei şi relansarea creditării” şi au fost dăruite cu rugămintea ca măcar aşa, până la alegeri, să fie ,,smântâniţi” prin creditare.Să dea la cine vor ei, dar să se vadă că e mişcare pe creditare.

Contractul cu FMI-ul s-a socotit să nu fie dat publicităţii, nu de alta dar românul e nevricos şi să nu-l apuce Doamne fereşte vreo ,, leşinătură” la vederea atâtor zerouri.
Ca parte a târgului trebuie şi Guvernul să facă ceva, aşa că FMI-ul a indicat d-lui. Boc ce anume trebuie făcut, astfel ca de acum vreo 20-30 de ani Fondul să fie prima putere în stat.

În primul rând ar trebui stopată orice iniţiativă privată ce ne-ar putea dezvolta apetitul de a fi producători şi nu consumatori. Aşa deci, toate IMM-urile au fost gâtuite la finanţare, iar întreprinderile mici vor fi rase de pe faţa pământului cu impozitul forfetar.
Pe baza legii UE de ajutorare a instituţiilor financiare aflate în dificultate, s-au acoperit găurile negre din firmele la care statul este acţionar majoritar, pentru a le putea ţine în viaţă. Păi nu ar fi păcat ca atâtea sinecuri bănoase şi cohorte de bizoni bine hrăniţi, votanţi ai puterii, să dispară?

De vreo trei săptămâni vedem şi partea finală a trocului, pe viu şi la oră de maximă audienţă.
Domnul mini Prim Ministru ne zugrăveşte înţelegerea cu FMI ca pe o a treia mare realizare a naţiunii române, după declararea Independenţei şi după Unire. Preşedintele constată îmbujorat că revenirea economiei l-ar putea convinge să candideze, iar dl. Pogea descoperă fericit că încasările la buget încep să crească. Preşedintele Comisiei Naţionale de Prognoză are numai grafice cu săgeţi în sus, iar lovitura finală vine de la dl. Isărescu, ce ne asigură că Romania nu va avea o creştere economică negativă, ba dimpotrivă.

Totul a reintrat în normal!
La televizor vom vedea din nou, cel puţin până la alegerile din toamnă, lucrurile cu adevărat importante din viaţa de zi cu zi.
Dl. Boc instruieşte băncile cum anume să dea credite la tineri, d-na.Udrea deschide Festivalul Cârnatului, dl.Băsescu îi înjură şi pe ucrainieni ca să nu se simtă ruşii singuri în Clubul Prietenilor României, iar Geoană prognozează, ca dl. Solcanu pe vremuri, că următorii 20 de ani vor fi socialişti sau nu vor fi deloc.

În rest, ţara e asaltată de ,,succesuri”.