Se pare, că în sfârșit a înțeles și Curtea Constituțională că există viață și după guvernul Boc, așa că bețivului de la Cotroceni și micului deszăpezitor li s-a dat cu legea comasatelor de țeastă creeându-se astfel posibilitatea unor alegeri mai normale și cât de cât democratice.

Dacă s-ar reveni și la posibilitatea de a alege în două tururi, chiar că ar fi ca de Crăciun. Apropo, unde erau stimabili noștri parlamentari liberali când a trecut legea electorală prin Parlament ca trenul prin gară! Bănuiesc că pe la Antena 3… combătând de zor guvernul!

În iunie deci, vom avea alegeri în Iași și ar fi cazul să ne uităm în jur ca să vedem cam ce ofertă ar exista pentru un alegător lucid și cu capul pe umăr:

La primărie în poll position este catastrofa de primar, stimabilul domn Nichita. Cred că cea mai bună descriere a activității stimabilului Gigi în Palatul Roznovanu de-a lungul mandatelor sale, este dată de o întâmplare care a avut loc ieri, vineri 27 Ianuarie.

Asociația Oamenilor de Afaceri Iași a organizat o audiere publică cu tema ,, Mecanisme de sprijinire a firmelor ieșene de către autoritățile locale și județene” la care, din partea Primăriei s-a prezentat un asistent de consilier al primarului! Adicătelea, ca să înțeleagă și conu’ Gigi, ar fi cam cum s-ar întâmpla dacă la nunta onorabilei sale fiice, domnul Ponta și-ar trimite ca reprezentant un văr de-al doilea de cumătru!

Frumusețea acestei întâmplări nu este dată numai de această absență, ci mai ales de cauza ei. Și anume, că acestă lipsă este motivată prin faptul că în fiecare vineri de la 5.30 p.m, primul fotbaliator al Iașului împreună cu țuțerii săi de la Primărie, Clubul Poli și Poliția Locală, adică slugile personale plătite cu banii contribuabilului, au meci de fotbal.

Așa că, divinitatea ar face bine dacă în planurile ei de a blagoslovi Iașul cu vreun cutremur, incendiu sau vreo altă catastrofă să facă bine să nu o pună vineri după amiază. Că nu de alta, dar ar fi păcat să lase cetățenii singuri și neajutorați în fața calamităților!

Întorcându-ne la oferta electorală, mai avem opțiunea Ciuhodaru care ne-a demonstrat că face parte din aceeași familie politică care reunește spirite înalte cum ar fi Năstase, Boc sau domnu’ Gigi, aceea a politicienilor handicapați de extirparea simțului ridicolului. După opinia mea, o opțiune destul de proastă!

Mai avem și varianta Oprea, dar aceasta nu poate fi luată în serios de nimeni. Domnul rector nu ar fi în stare să câștige nici măcar un scrutin de președinte de scară de bloc după prestațiile sale politice.

Încheiem cu negroteiul oferit de partidul domnului Diaconescu și eventual, ca întotdeauna când există o posibilitate să se facă de râs, stimabilul socru al deputatei frenetice Dobre.

Concluzia la care ar ajunge orice om normal și cu scaun la cap care ar fi confruntat cu această ofertă de candidaturi ar fi ca PNL-ul să propună un candidat la Primărie. Să ia aminte domnul Fenechiu la practica bunului său prieten și aliat, ne referim la domnul Gigi, care a pus candidați ai PSD-ului în toate orășelele și târgurile din județ mai puțin în Iași, fără să țină cont de alianța cu liberalii.

Nu de alta, dar ca să ai viitor în politică, uneori mai trebuie să dai prioritate și intereselor partidului care te-a făcut om în fața intereselor proprii.

De câteva săptămâni încoace, fel de fel de cunoscuți, prieteni sau chiar rude mă căinează cu un murmur de satisfacție în voce cunoscându-mi funcția de consul onorific al Ungariei la Iași.

-Vezi ce probleme sunt în Ungaria?! Nu prea e de bine! Ăștia au să ajungă mai rău ca noi!

Chestia asta cu capra vecinului care este folosită de imbecilii din presa guvernamentală, presă a unui regim corupt și bădăran care a scos tot ce-a găsit mai rău din obiceiurile românești a ajuns să mă exaspereze!

Ar fi totuși indicat pentru cei care, și ,,încălecați” și cu banii luați, de perversa terapie de șoc guvernamentală din România, cea care ia de la săraci și dă la ,,pușculițele” pedeliste, să ia aminte de faptul că populația din Ungaria nu a trecut în nici un caz până acum prin vreo masacrare de pensii sau salarii cum au pățit cei din România, cei care astăzi sunt ,,îngrijorați” de soarta ungurilor.

Pentru reîmprospătarea cunoștințelor celor care supraveghează satisfăcuți cum este capra bozgorească siluită de FMI-ul purtător de pantofi cu talpă de carton, aș dori să precizez că în afară de majorarea TVA-ului la 27%, în țara de dincolo de Tisa, alte măsuri împotriva populației nu s-au mai luat.

În rest, spre marea durere a hoților de la FMI, BERD, Standard & Poors și alți socotitori, guvernul condus de Orban a dovedit o imaginație de-a dreptul genială în a se descurca fără a spolia populația pe care o conduc. Suprataxa pe profitul și activitatea băncilor străine, naționalizarea fondului de pensii privat al funcționarilor și politicienilor socialiști, care după ce au stat opt ani la putere au înțeles să-și dea niște salarii colosale de la buget precum și alte măsuri de acest gen au scos din minți marea finanță internațională.

Dar nici o altă măsură luată de vreun guvern din lume nu a reușit să enerveze confreria de escroci din lumea financiară, așa cum a făcut-o decizia de a îngheța cursul francului elvețian și al euro prin lege pentru împrumuturile populației. Legea prin care băncile au fost obligate să accepte plata ratelor la cursul de 180 de euro pentru un forint și nu 240, așa cum a ajuns francul elvețian după atacurile speculative la adresa forintului ale acelorași bănci care astăzi suspină de grija ,,democrației”, este o lecție de demnitate a unui guvern și a unor politicieni care au pus interesele populației în fața intereselor corporatiste.

Așa că, mai în toate ziarele din lume, au început să apară preocupări ipocrite de genul ,, Se îndreaptă Ungaria către fascism?” precum și o grijă deosebită față de ,, deficitul de democrație” din țara care a avut ,,îndrăzneala” să introducă cuvântul Dumnezeu în Constituție.

Pentru acești purtători de grijă, care pun în antiteză România și Ungaria, guvernul român este extraordinar de competent iar țărișoara noastră este pe un drum bun, își îndeplinește ,, planul de reforme” și se îndreaptă în liniște pe un drum bătătorit spre marea familie a țărilor europene.

În definitiv, acest regim al lui Băsescu a reușit să se împrumute cu vreo 40 de miliarde de euro în doar patru ani de la acești împărțitori de certificate de democrație și este în ciuda gurii spurcate a președintelui, cea mai ,, politically correct “ țară din Europa.

Așa că, la cât de rău e în Ungaria acum, parcă e totuși ceva mai bine decât în țara reformelor fără sfârșit și a autostrăzilor fără început. Și dacă nu pensia sau salariul minim triplu în Ungaria față de România face diferența, ar putea totuși să o facă speranța în clasa politică!

Mai deunăzi, trecând la pas prin piața Unirii să verific dacă revoluțiunea se păstrează în parametri, am ciulit urechile la o scandare; în jurul statuii lui Cuza, doar știm cu toții că nimic nu este întâmplător…, un ciopor de oameni promovau o urare pe care nu am mai auzit-o la nici o manifestație de protest din ultimii 23 de ani:

-Băsescu și ai lui, sugi p..a Iașului!

Îmbătat de viziunea propusă de protestatarii ieșeni, nu am putut să nu mă gândesc la dreptatea cuprinsă în bătrâna zicală cum că ,, Românul s-a născut poet”. E adevărat, ușorul dezacord dintre imperativul ,, sugi” și reprezentarea subiectului ,, Băsescu și ai lui” nu poate alunga din mintea ascultătorilor frumoasa surpriză pe care ne-o fac ieșenii, dezvăluindu-ne că orașul nostru are în mintea locuitorilor săi o reprezentare falică.

Acuma, fie vorba între noi, pentru cetățeanul ce-și târăște zilele pe malul Bahluiului, denumit mai nou ,, râul ce trece prin șantierele lui Nechita”, nu prea există multe variante. Văzând zilnic la televizor un președinte care se hăhăie cu un whisky sub cârmă și cu o blondă la braț iar când își părăsește noroaiele din jurul casei, plecând la promenadă prin Copou, dă de un primar ce joacă tenis cu piciorul în nocturna plătită de cetățeni, pe undeva e normal să vezi peste tot simboluri falice și nu falnice!

Și chiar dacă mulți dintre noi trăiesc cu impresia că domnul Băsescu este insensibil la dorințele poporului său, iată că realitatea ne dovedește că nu este chiar așa. Rapoartele asupra evenimentelor din țară poposind pe biroul de la Cotroceni odată cu gheața și scrumiera golită, se pare că dorința protestatarilor din Iași a fost auzită.

Și pentru că uneori nu strică să mai faci câte o concesie la pulime, iată că președintele și-a trimis omul de încredere la Iași pentru a rezolva problema solicitată. Așa că, ieri a trecut discret prin Iași doamna Udrea!

Mai întâi pe la Mitropolie, ca să-și ierte păcatele trecute și posibil cele viitoare, apoi după ce a dat bani la popime așa cum face regimul dreptcrediciosului Băsescu când e groasă rău, madam Udrea a trecut și prin Piața Unirii!

Astăzi, când m-am dus să-mi iau o plăcintă cu brânză de la ,,Select” și m-am plimbat prin Piața Unirii, molfăindu-mi mica gustare, am fost surprins să-l văd pe Cuza zâmbind din colțul gurii, cam satisfăcut. Iar în jurul lui nu mai era nimeni!!! 

După 48 de ore de absență, legea permite ca un soț, o soție sau vreo rudă mai nevricoasă să poată da telefon la Poliție pentru a anunța dispariția unui membru al familiei, în cazul în care acesta nu e în pat dimineața la trezire, nici a doua zi nu a venit de la serviciu deși toți colegii de birou au fost recuperați din șanțuri încă de aseară, sau a plecat după o pâine marți iar vineri nu s-a primit vreo confirmare cum că ar fi la Durău cu șefa de scară recent divorțată.

De aceea, faptul că domnul Traian, coana Lenuța, starostele răcanilor Oprea sau doamna Chinina ( pardon Sulfina) nu au pus mâna pe receptor să îl dea dispărut pe Emil Boc după o lipsă de mai bine de trei săptămâni, pune nația în stare de alertă. Mai ales acu’, când lupta pentru reforma statului a ajuns la faza pe țară, etapa de ghionturi și bulibășeli stradale.

În timp ce proprietarul lui Emiluț a trecut de la pensionari, bugetari, polițiști, procurori și rege la dat cu ciomagul reformei în țeasta depanatorului de români, arabul Arafat, lipsa primului ministru de pe scena politică românească pare să nu provoace nici un val de mirare sau îngrijorare în balta verzulie a dezbaterilor.

Acum când liota de politicieni pedeliști sfărâie ca o gogoașă încinsă de focul ce mocnește în curul celui mai celebru chel din istorie consumator de Jack cu domiciliul la Cotroceni, mica slugă poreclită ,,primul dintre miniștri”, după ce aceștia au fost așezați evident în scara măgarului, se dă lovită și se ascunde pesemne prin Palatul Victoriei, vegheat între sâni de femeia cu cap de fier ( Vass în limba maghiară).

În aceste momente grele pentru țară, când senatorul Urban ( ne referim aici la nume, nu la comportament) ne face viermi, numărătorul de voturi Voinescu ne împarte în proști și nevrotici iar doamna Udrea, descălecată de cocoșul cu interesele erecte în contractele cu ministerul sănătății și virtuții, se pregătește să preia solomonic conducerea unei comisii pedeliste care să nască o nouă lege a sănătății, lipsa primului ministru este o excepție ce frizează normalitatea.

Iar această normalitate este ca într-un regim parlamentar cu două camere, singurul generator de dezbateri, inițiator de legi și distribuitor de certificate de patriotism să fie un mârlan lipsit de educație care a ajuns președinte într-o țară cuprinsă de beție la fuga dictatorului Năstase. Iar funcția de prim ministru în normalitatea ultimilor ani de zile se dovedește a fi suspendată ,,sine die” de când cel ce și-a dat doctoratul în drept constituțional la Cluj s-a văzut nevoit să facă apologia regimului prezidențial la București.

Și dacă totuși, cineva din preajma micului ,, prim sinistru” va avea dor de fața mereu veselă și bovină cu care Boc se ițește de sub mese la chemarea stăpânului și de vigoarea cu care acesta își pune în pericol propriul echilibru dând energic din cap la tot ce i se spune și va suna la Poliție să îl dea dispărut pe actualul premier, cred că va avea o mare surpriză.

Pentru că în cazul mai mult decât probabil în care la telefon nu o să răspundă însuși ministrul Igaș, cel cu bacalaureatul luat la vârsta când colegii săi de generație ajungeau șefi de lucrări, ci vreun ofițer de serviciu de la Poliția Capitalei s-ar putea ca reclamantul îngrijorat să fie flituit urgent de un specialist în rezolvarea cazurilor de dispariții de persoane:

-Cum adică, cetățene? Ce spui matale cum că a dispărut Boc? Ăla care a dispărut era ăla mic de răsufla greu… era tat-su, mă! În România în care veghez eu, nu a existat niciodată un prim ministru pe nume Emil Boc!

Subscriu și eu părerii unora că presa scrisă pe hârtie din România se duce rapid la vale și nu mai există nici sămânță de speranță în a mai salva ceva. Iar aici nu discutăm de o tendință globală, ci de situația particulară a României, în care de la sute de ziare și reviste, o tempora…, am ajuns să alegem între patru tabloide, dintre care două de sport, trei cotidiene terne și partizane precum și trei săptămânale de umor.

Acestea din urmă mai degrabă ar putea fi clasificate ca dorindu-și să aparțină acestei nișe, unde unul stă pe centru și i se întâmplă câteodată să aibă și umor dar nu poate fi citit, altul are umor dar e ,,chitit” să altoiască numai puterea iar al treilea n-are umor, nu poate fi citit dar are ,,calitatea” de a da numai în opoziție.

Lipsa de conținut și nivelul literar ce nu depășește genunchiul de broască, precum și nesfârșitele greșeli de ortografie sunt o consecință directă a incompetenței unei bresle, altădată stimată pentru ceea ce a reprezentat, precum și pentru rolul ei într-o societate civilizată. Nesfârșitele ,,reforme” din învățământul românesc al ultimilor 20 de ani au dus la crearea unei generații de ziariști pentru care o știre trebuie generată cu minim de efort, fără muncă de cercetare și dacă se poate… contra cost din partea subiectului!

Zilele trecute am trecut printr-o bibliotecă și am consultat niște ziare din perioada 1995-1999. A fost o experiență surprinzătoare pe care o recomand tuturor. A fost ca o întoarcere în timp, în care am putut să mă conving că și pe aceste meleaguri au existat ziariști cu verb, cu sensibilitate, cu bun simț și pentru care tehnica verificării unei știri din trei surse nu era vorbă goală.

Unde sunt ziariștii de atunci și ce s-a întâmplat cu aceștia, iată o întrebare pentru care eu nu am răspuns. Ici colo, mai vezi vreun C.T.P., un Tolontan, un N.C. Munteanu sau un Emil Hurezeanu, dar în imensa-i majoritate, presa scrisă este populată de tot felul de tute sau imbeciloizi, pentru care un interviu cu Becali sau piticul porno reprezintă un orgasm profesional.

Un prieten care predă la Jurnalism îmi spunea anul trecut că la un test fulger, în scris, având ca temă mogulii media, la întrebarea ,, Cine este Dinu Patriciu?” unul din studenții de anul trei a răspuns: ,, Un petrolier român miliardar”, iar alți doi au predat foaia goală, murmurând jenați că nu au auzit de el! Deci, cam acesta este nivelul de bază în anul trei la jurnalistică, nivel de la care pornesc cu entuziasm în presă proaspeții absolvenți!

Pe lângă sistemul românesc de învățământ, care a devenit o fosilă generatoare de imbecili, o mare responsabilitate o poartă două personaje politice care au condus România în ultimii zece ani.

Iliescu în ticăloșia lui și în groaznica responsabilitate pe care o are în crearea unei țări fără moralitate și bun simț, totuși, la capitolul presă a fost un tătuc îngăduitor care te răsplătea dacă-l pupai, dar nu te ciomăgea dacă îl înjurai. Pe de altă parte, Adrian Năstase cu comportamentul său de pașă cu hachițe narcisistice, în care presa era una din soțiile sale și Băsescu Traian cu manierele sale de Popeye, având într-o mână DNA-ul și pe Blejnar iar în cealaltă castronul cu miere, au o imensă responsabilitate pentru cum arată presa astăzi.

Din păcate, presa scrisă astăzi poate fi citită cam în zece minute și recenzată în maximum două. Iar dacă ești doritor de presă, e cazul să treci pe net dar și acolo cu grijă, pentru că trebuie să știi pe unde să cauți.

Iar în acest răstimp, presa scrisă din Europa Occidentală, Asia sau America are nenumărate titluri ce duc de zeci de ani, milioane de exemplare zilnic. Și multe dintre ele realizează aceste performanțe cu ziariști de origine română în echipele de redacție.

În schimb, la aceștia nu li se trimit scrisori de către senatorul PDL-ist Badea, cum că fac cinste țării din care provin. Ăia știu despre ce e vorba și cu ce se mănâncă presa și populismul,, astfel că nu sunt în targhetul urărilor partidului de guvernământ.

România de astăzi, membră a marii familii europene, a ajuns un fel de rudă ciudată dar binevenită pentru restul familiei. Își respinge cetățenii cu inteligență și bun simț, în timp ce își glorifică și cultivă proștii și mârlanii. Iar când iese prin Europa, este tratată cam cum este tratat Băsescu la discuțiile liderilor, înainte de poza cu care se încheie lucrările Consiliului Europei!