Niciodată în istoria ultimelor două decenii nu am mai simțit un asemenea aer de măreție, normalitate și emoție în Parlamentul României, cum s-a întâmplat astăzi, cu ocazia discursului Majestății Sale Mihai al României. Coborât din istorie, acoperit de patina iubirii de țară și înveșmântat în faldurile unei responsabilități de șef de stat autentic, Majestatea Sa a întrupat, în fața Parlamentului României prin discursul său, un standard de politician nemaiîntâlnit pe care greu îl vom putea vedea egalat vreodată.

În ciuda vârstei și a deficiențelor de exprimare, firești pentru această etate, discursul Regelui a devenit, grație interesului și emoției cu care a fost urmărit, un mesaj curat ca o lacrimă și scântâietor ca o spadă. Crezul acestui rege, trecut prin ciur și dârmon de-a lungul unei vieți în care a fost nevoit să aleagă între opțiuni cumplite, a răzbătut din fiecare silabă tremurată de la înălțimea tribunei Parlamentului.

Omagiul către martiri, crezul în democrație, respectul cetățeanului și lauda întreprinzătorilor, îmbărbătarea bugetarilor, preocuparea pentru infrastructura țării au fost mesajele cu care Regele a demonstrat că este mai aproape de poporul său decât orice lider politic al zilelor noastre. Prin apelul său la morală, credință și memorie, în timp ce a repudiat cinismul, interesul îngust și lașitatea atât de prezente în viața politicienilor de astăzi, Regele a demonstrat că este conectat mai bine decât oricine la prezentul politicii românești de astăzi.

Prin recursul la identitate și demnitate, prin apelul la responsabilizarea elitelor și prin punctarea intereselor românilor de peste hotare, Majestatea Sa a demonstrat încă o dată, de parcă ar mai fi fost nevoie…, că jurământul depus acum 64 de ani continuă să îl călăuzească și să îl transforme, printr-o dovedită tenacitate și civilitate, într-un model pentru toate generațiile de astăzi.

Căci criza reală a României de astăzi nu este una neapărat economică, ci ea este dată de criza de modele și lipsa practicării civilizației în discurs și a bunului simț și seriozității în fapt.

Și dacă acum 21 de ani orice dezbatere despre monarhie începea cu istericalele feseniștilor cum că Regele este prea bătrân, astăzi, după douăzeci de ani, ne dăm seama cum ar fi arătat un Regat al României la maturitate, într-o Europa în care șeful statului român cu siguranță nu ar fi prins muște pe la Strasbourg.

Apropo, vorbind de șeful statului, ne-am reamintit astăzi de răspunsul acestuia la întrebarea dacă ar avea ceva de transmis Majestății Sale cu ocazia zilei sale de naștere; -Un mesaj care să spună, ce?

Vorba omului, de! Ce ar putea să îi transmită un behăit de oaie unui cântăreț la harfă? Căci tovarășul lui Mitică Dragomir, Becali sau Vanghelie, aici ne referim la bețivul cu carnet de la Cotroceni, ce sfaturi ar putea să-i dea unui os domnesc? Gura Păcătosului adevăr grăiește!

Mulțumim pe această cale și mini prim-ministrului, cel care reprezintă Guvernul dar nu îl și conduce, pentru lipsa lui de la această festivitate. Armata română se pare că avea mare nevoie de el la Carei, cu ocazia manifestărilor de comemorare a eliberării ultimei brazde de pământ românesc, ce au fost dedicate zilei de naștere a Regelui. Credem că Armata l-a chemat și l-a folosit pe micul copil de trupă al lui Băsescu precum foloseau odinioară Cavalerii la ospețe ca degustători, pe câte-un măscărici. La câtă ciorbă de fasole și varză călită a băgat Armata în Boc la Carei, zău dacă nu ți-e milă de cei care au să ia parte la următoarea ședință de guvern.

Cât despre lipsa de astăzi din Parlament a preafericitului general de secu, zis Daniel, hapsânul afacerist deghizat în popă, motivată prin insistența cu care moaștele Sfântului Dimitrie au insistat ca să-l rețină la căpătâi pe mai sus pomenitul, ce putem să spunem? Decât că e de înțeles ca în prezența Unsului lui Dumnezeu și a capului Bisericii Ortodoxe Române de odinioară, cea care slujea credincioșii, tovarășul general specialist în imobiliare s-ar fi simțit oleacă stânjenit!

Astăzi dimineață la ora 10, România a deschis în Parlament o fereastră către trecutul și viitorul său. Către ce a însemnat Coroana în continuitatea ei istorică pentru această națiune și ce ar putea fi ea în devenirea unui stat european civilizat.

Slavă Domnului că în acest moment astral al apariției acestei ferestre au lipsit muștele verzi, apărute în rahatul comunist, care ar fi putut să ne distragă din această dilemă, pângărind prin bâzâitul lor cristalul viziunii.

La Mulți Ani! Să ne trăiești Majestate! În pace și onor!

Pentru cei care au fost atât de drăguți și mi-au acceptat invitația de a lua parte la lansarea cărții mele pe data de 13 Octombrie, lansare care a avut loc la Librăria Avantgarde, le mulțumesc din toată inima! Este minunat să te convingi că pot exista atâția oameni interesați de o carte!

Vă mulțumesc și vă promit că o să ne revedem!

Este evident că pe aceste meleaguri s-a creeat pentru oamenii de succes o foaie de parcurs a evenimentelor obligatorii de consumat în viața de zi cu zi pentru a demonstra vecinilor, publicului și presei cum că pentru cel în cauză, cariera este la apogeu. Orice mascul alfa provenit din politică sau din mediul de afaceri are de îndeplinit o serie de ritualuri, precum rugbiștii de la antipozi, care prestează înainte de fiecare meci dansul haka pentru a-și înspăimânta adversarii; semnalizând pulimii că el, Supremul Jupân, e la ,,manete”!

Una din primele măsuri pe care Jupânul le ia după ce a încălecat calul este mătrășirea aliaților care i-au adus victoria sau, maximă concesie generoasă, trecerea lor pe linie moartă. Apoi măsura imediat următoare este ridicarea în juru-i a unei ,,curți regale” în care șoferul, cel care udă florile în apartament în lipsa Stăpânului și alți țuteri cu prestanță de magazioneri devin ,,echipa de lucru a liderului”.

Pasul trei îl reprezintă ,,descoperirea găurii de la macaroană”, adică liderul schimbă totul și reformează întregul. Cum acest întreg este caracterizat în politica românească, și nu numai, de un haos total și o călcare reciprocă pe bătături, inițiativa noii conducerii se afundă într-un canal colector unde viziunea liderului se va dilua și va bălti mult și bine. Asta nu înainte ca ,, noua linie de acțiune” să încalce statutul, bunul simț și cu o precizie chirurgicală toate măsurile și obiectivele asumate până atunci de propria organizație, în general, și de actualul lider, în particular.

După victorie, după cum bine ne învață istoria, urmează ,,colonizarea”. Direcția de Finanțe, de Mediu, agențiile ce lucrează cu banii europeni, Protecția Consumatorului, Direcția de Muncă sau Șomaj, Poliția, reprezentanții serviciilor din teritoriu, nimic nu scapă de elanul schimbărilor la vârf!

Apoi, cum bine ne învață și Biblia, după muncă urmează și odihna, mai bine zis distracția pentru că, de… E momentul să ne simțim bine!

Ungerea Liderului ca ,, os Domnesc” nu poate fi făcută în România fără sfințire, untdelemn și pictat pe biserici pentru că, după cum bine ne învață sondajele, Biserica este cea mai credibilă instituție de pe plaiurile mioritice. Amin.

Însă, după cum bine ne învață experiența tabloidă a ultimelor două decenii, Liderul, care mai păstrează o urmă de penibil incipient, aplică o formulă trainic verificată pentru a-și pune coroana pe cap în fum de tămâie, lălăieli respectuoase ale unui pluton de profitori în straie bisericești sub privirile ipocrit-emoționate ale protipendadei locale. Astfel Liderul se însoară!

Conform Manualului de Proceduri al Nunții Anului, aflat actualmente în uz pe meleagurile noastre, se procedează astfel:

Mai întâi se recrutează o tânără viitoare soață, care de regulă trebuie să aibă jumătate din vârsta mirelui. Aceasta trebuie să arate comercial, măcar pentru început, pentru a nu speria cititorii revistelor lucioase care vor citi despre nunta anului.

Locul nunții, de asemenea, este foarte important. Pentru cei cu dare de mână și concepții globalizatoare, locul nunții poate fi ales pe o insulă, un alt continent sau măcar la Durău! Dezavantajele evidente pentru această alegere ar fi costul ridicat și puținătatea martorilor posibil de trambalat cu avionul. Evident că vorbim de avion, altfel ar fi șanse ca unii din nuntași să ajungă de-abia la tăierea de moț și nu la cununie. În fine, acest tip de nuntă este mai puțin întâlnit, dar nu imposibil!

Pentru un lider cumpătat însă, varianta câștigătoare este o cârciumă în vogă, mare și încăpătoare, unde patronul să fie atât de mișcat de alegerea făcută încât, renunțând la pretenții să vină eventual și cu un dar de nuntă.

Obligatoriu sala trebuie împodobită cu ghirlande de flori, palmieri de interior și crini de plastic. Huse de mătase grabnic transpirăcioase, precum și funde mari, roșii sau mov, trebuie să îmbrace scaunele nuntașilor creând o atmosferă puternic colorată, care să semnalizeze la apogeu inclusiv olfactiv.

Mâncarea trebuie să fie de fițe, scumpă și cu denumiri necunoscute pentru majoritatea nuntașilor. Totuși, pentru a respecta datina, elemente indispensabile pentru un meniu de acest gen sunt fructele de mare, somonul și rucola. Dacă nu pui pe masă așa ceva la un eveniment de acest gen, este ca și cum și-ai face nunta cu cârnați și bulz ciobănesc!

Tipurile de nuntași sunt împărțite după următoarele criterii:

În capul mesei, slujitorii Domnului. De preferat ar fi măcar un mitropolit, altfel te arată lumea cu degetul pe stradă și degeaba ai alocat bani de la bugetul local pentru o mândrețe de biserică ce va să vină.

În ordinea numerelor de pe tricou urmează colegii de partid și de stat. Obligatoriu, pentru prestanța sărbătorii sunt necesari un ministru, doi-trei secretari de stat și măcar șase subsecretari de stat sau șefi de birouri din ministere de imagine.

Evident Justiția și organele de ordine trebuie să participe la acest eveniment. Dacă la poliție și servicii prezența este obligatorie, din magistratură sunt suficienții doi, trei procurori și câțiva judecători, dacă se poate de la Curtea de Apel, evident secția Penală, că doar n-ai să chemi unul specializat pe adopții sau drepturi de proprietate!

Acum urmează cea mai numeroasă categorie, cea a funcționarilor publici, a lucrătorilor din deconcentrate precum și a membrilor de bază din propriu partid. Aceștia pot fi plasați oriunde. Pe hol, după stâlpi, în drum spre toaletă sau chiar pe terasă, deoarece aceștia se află acolo din două motive mari și late: Să dea darul și să pupe mâna!

Peste familie se trece repede, cuscri și nași sunt acceptați în față, prioritate având nașii, dacă sunt figuri publice! Restul familiei, adică veri, unchi, frați sau cumetri trebuiesc plasați strategic lângă un hol sau terasă pentru ca atunci când verii sau nepoții sunt luați de entuziasm să nu agreseze retina participanților cu costumele lor violet, mov sau roz din materiale fosforescente.

The last but not the least, după cum ar spune licuriciul, urmează categoria oamenilor de afaceri. În oglindă cu bocitoarele de la înmormântări care sunt plătite înainte, oamenii de afaceri sunt urători profesioniști care sunt răsplătiți după.

Coborând din teorie putem să studiem un caz practic; de exemplu nunta domnului Movilă proaspătul lider al PDL Iași. Prezența domnilor Butucă, Pițigoi, Ciuhodaru, Canschi sau alții, credeți că se datorează amintirilor din copilărie ce sunt împărtășite mutual sau unor episoade trăite împreună într-o bibliotecă sau sală de curs?

Răspunsul este un nu, evident! Sau altfel spus, am putea să ne întrebăm retoric: Care din stimabilii oameni de afaceri de mai sus au lipsit de la vreo nuntă, tăiere de moț sau cumetrie a unui lider zonal, primar, președinte de CJ sau prefect?

Acum că am creionat cât de cât această frumoasă tradiție, mi s-ar putea reproșa că nu am vorbit nimic despre muzică. Asta pentru că o știm cu toții! Seara la nuntă se va deschide cu muzică de cameră, se va continua cu șlagăre internaționale și spre dimineață vor fi admise melodii populare sobre. Asta pentru ca toți invitații să poată afirma: A fost o nuntă cu stil!

Manelele și jaga-jaga se servesc a doua zi, la miri acasă sau într-un loc mai boschetat, departe de privirile presei!

Acum că am făcut o scurtă trecere în revistă sub beneficiu de inventar a acestor înălțătoare evenimente, am o temă de meditație pentru noi toți. Câți dintre cei care au tropăit la nuntă sau alte paranghelii ale Jupânului îl vor conduce pe ultimul drum în Tătărași în cazul în care acesta va da, Doamne ferește bineînțeles, ortul Popii?

Mă tem că o să rămână doar cu rudele în costume fosforescnte, bineînțeles cu costumele întoarse pe dos pentru acest eveniment trist. Doar știm cu toții că griul și cafeniul sunt culori de doliu!

Pentru cititorii acestui blog, prietenilor mei și tuturor celor interesați, am plăcerea să le lansez invitația de a participa pe data de 13 Octombrie la lansarea primei mele cărți. Culegerea de povestiri ,, Trofeul” va fi lansată la librăria Avantgarde a grupului Librarium de pe strada Lăpușneanu la ora 18.00.

Spre surprinderea și bucuria mea, această carte a primit săptămâna trecută premiul de debut în proză cu ocazia decernării premiilor Salonului Internațional de Carte Românească de la Iași. În ce măsură acest premiu este meritat sau nu, rămâne ca dumneavoastră în calitate de cititori să decideți.

Vă aștept cu drag!