Cum Dumnezeu se întâmplă la noi, la români, ca în momentul în care un intelectual, un om de litere, un spirit strălucitor, un cărturar…. și așa mai departe, ajunge într-o funcție ministerială, reușește să se facă de râs, rapid, definitiv și complet într-un timp record.

Marea speranță liberală, fotomodelul împănat cu realizări profesionale reale, aici vorbim de Adrian Cioroianu, dacă îl mai țineți minte, a fost un adevărat deschizător de drumuri. O adevărată tânără speranță a liberalismului, reprezentantul noului val de politicieni, a reușit în scurtul său mandat la Ministerul Afacerilor Externe să dea noi dimensiuni expresiei: ,,a da cu bâta în balta”. După ce a gafat în ritm alert sugerând rezolvarea problemei rrome prin niște lagăre africane, s-a bătut pe burtă, mai mult la propriu decât la figurat, cu regele Spaniei și a reușit să întârzie coloana oficială pe motiv de poftă de trabuce, Adrian de la Craiova a trebuit să-și ia tălpășița.

Odată cu schimbarea de putere, a venit rândul unor noi intelectuali de mare valoare, de data aceasta de sorginte pedelistă să se facă de băcănie, vorbim aici de europeanul Funeriu, specialist în măsurarea vitezei pumnului lui Băsescu, și miticul, cu accentul pe mijloc, Paleologu zis ,,Pleașcă”.

Guvernul român printre nenumăratele lui defecte are totuși și o calitate rătăcită, e adevărat că fiind și singura, nu suntem convinși că aceasta îi și aparține în totalitate: aceea că, odată ce a înglobat în rândurile lui pe un strălucit cărturar, un om de litere, un filozof de valoare, un istoric strălucit, un doctor în științe, ș.a.m.d., respectivul se transformă urgent într-un mincinos arogant, un incompetent cu ștaif și fițe sau chiar într-un pupincurist capabil să te ,,facă” cu o ,,alba-neagra” de mare angajament.

Domnul Baconschi, despre care domnul Pleșu vorbea laudativ, s-a făcut remarcat printr-o mânărie ordinară de cea mai joasă speță, furând pentru actualul președinte mii de voturi la alegerile prezidențiale. Asta dacă nu cumva ne explică dumnealui cum a votat un român pe secundă pentru Băsescu într-o ambasadă în care a băut vântul.

Apoi a mai făcut un pas în mocirlă dându-i niște limbi grețoase blondei prezidențiale, în speranța obținerii binecuvântării prezidențiale pentru așa zisul proiect creștin-democrat din cadrul PDL.

Acum spuneți și dumneavoastră, cum i-ar șade lui Blaga, Videanu sau Boureanu făcând pe creștin-democrații? Singurul creștin convins cred că ar putea fi dl.Boc, dar, doar dacă locul lui Isus ar fi luat de Zeus. Atunci, da! Ar fi posibil să-l vedem pe Boc împreună cu șleahta lui devenind credincioși practicanți din inimă.

Intelectualul rasat de la M.A.E. a reușit, în premieră pentru diplomația românească, să interpreteze pe înțelesul tuturor piesa de rezistență a mârlanului român, aceea cu ,, capra râioasă, cea cu coada pe sus” încercând să șantajeze Germania și Franța. Și-a găsit și pe cine!

Asta se întâmplă îndeobște când un pupincurist, luat de elan, spurcă și dă cu flegma ca să-i facă pe plac șefului dar, din prea mult entuziasm, sare calul punându-se în postura imbecilă de a fi repudiat chiar de către jupânul care l-a trimis la ,,produs”.

Dar să nu credeți că pe un pupincurist pasul la ofsaid îl intimidează sau îi taie din elan. Nu! Nici vorbă! Acesta este vaccinat împotriva rușinii și o ia de la capăt! Deunăzi musiu’ declara în Financial Times că dumnealui și-a asumat sarcina de a salva credibilitatea proiectului european!!!

Și anume, că doar vorba sfătoasă a domniei sale la urechea românului îl mai oprește pe acesta să devină eurosceptic. Ca să vezi! Cu siguranță indicii bursieri au pulsat plini de îngrijorare privind către București iar cabinetele de la Paris, Londra sau Berlin, făra a mai vorbi de Roma sau Madrid, au stat pe muchie trăgând cu ochiul, îngrijorate, la demersurile ministrului de pe malurile Dâmboviței.

Poate ar fi bine vreun consilier de meserie să îi aducă aminte distinsului intelectual că politica fiind, după cum bine știm, curvă are totuși și oleacă de memorie. Și dacă îl faci șpăgar pe primul ministru al Franței, îl tratezi cu sictir pe ambasador ei sau îi tragi o țeapă la niște contracte pe motiv de șpagă insuficientă, nu prea e cazul să te dai victimă dacă piticul galic ți-o trage pe unde te prinde.

Așa că, pentru noi cetățenii de rând, sa mai dus pe apa sâmbetei o speranță, aceea a intelectualului care coboară printre oameni și se înhamă la treabă punându-și în slujba cetății bagajul său de cunoștințe și civilizație.

Privind la politicienii noului val propuși de partidele actuale, frumoși, tineri și învățați la școli înalte, nu se poate să nu te ducă gândul la zicala celebrului dermatolog sovietic Leibovici:

Nu poți să-ți dai seama că ai scăpat de un sifilis vechi până ce nu l-ai diagnosticat pe cel nou!

,,Cu PC-ul avem o compatibilitate programatică și doctrinară, ea nu este de ultimă oră, în definitiv este dezvoltată în ani de zile.”

,,Programele noastre politice sunt compatibile”.

,,Sunt onorat să fiu coleg cu oamenii din Partidul Conservator”.

Iată niște fraze pe care le puteam auzi din gura oricărui politician, mai puțin din cea a lui Crin Antonescu. Din speranța întruchipată de eternul opozant la linia partidului liberal, dar cu drept de vot și nu exclus cu un șut în cur, cum ar face el astăzi opozanților domniei sale, iată că s-a ales praful! Pentru oamenii care mai sperau într-o alternativă, cât de cât morală, la abjecția actualilor guvernanți și a fomiștilor din PSD, așa zisa Alianță de Centru Dreapta, brrr.., sună ca zgomotul lespezii de mormânt pentru dorința de implicare în politică. Cel puțin în această viață!

Alianța dintre un partid care se revendică de la Brătieni cu organizația de securiști și pupincuriști patronată de bășinosul adonisiac ce se vede președinte după suspendarea lui Băsescu, seamănă cu un delirium tremens transmis în direct.

Dacă domnul Antonescu crede că eu sau vreun alt fraier, care până acum simpatizam cu liberalii, vom merge la vot ca să îl facem președinte al Senatului pe varan și deputat pe musiu Vasile Șalaru sau pe vreun alt bețiv sau neterminat, să-și pună pofta în cui!

Acțiunea lui Antonescu seamănă cu un banc pe care simt nevoia să îl împărtășesc și altora:

,, Un cetățean ajunge în urma unui naufragiu pe o insulă pustie unde nu viețuiesc decât doi ciobani și o turmă de oi. Bucuros că a scăpat cu viață, omul intră în vorbă cu ciobanii, socializează cu ei și la un moment dat,… din plictiseală, din solicitudine, cine știe…? se oferă să ajute și el ciobanilor.

Din una în alta, timpul trece și cetățeanul nostru se obișnuiește cu viața la stână, cu compania ciobanilor, cu mulsul oilor și făcutul brânzei. Într-o seară, într-un moment de intimitate în jurul focului, cetățeanul are o răbufnire de solidaritate bărbătească și cere sfatul și ajutorul confraților ciobani mărturisindu-și niște nevoi irepresibile pentru care propria mână nu este un partener suficient.

Ciobanii, înțelegători dau din cap, meditează adânc, își suflă nasul cu degetele apoi îi dezvăluie secretul propriilor rezolvări a problemei în cauză: -Ia mă nenică și tu o mioară și dă-i la buci! Și-ai să vezi că o să-ți treacă!

A doua zi, cetățeanul, după o matură chibzuință, analizează oferta, alege o mioară plăcută lui și purcede așadar la rușinosul fapt când, ghinion…, este surprins de ciobani în dosul șurii în plină ,,acțiune”.

Cetățeanul, vesel nevoie mare, descărcat și plin de viață, observă că ciobanii par supărați și nu vor să mai vorbească cu el. Mirat îi întreabă: Ce-aveți fraților?! Nu voi m-ați învățat să fac așa?

La care ciobani îi răspund disprețuitori: Da dom’le, da’ chiar cu curva’ șeea!”

În ,,lumina” acestor prelucrări doctrinare îl invităm pe domnul Antonescu dacă mai vrea să facă alianțe să încerce și cu persoane respectabile cum ar fi Gigi Becali.

Dacă tot îi place o răsuflare caldă în ceafă și o durere ascuțită în cur, măcar la Gigi s-ar putea anestezia cu mirosul de oaie umedă. Că de la alianța asta, după ce își va da drumul varanul, în Parlament bineînțeles, o să rămână cu spatele tăiat de solzi și cu demenții de badea, gâdea și ciutacu care o să se râdă de el și-o să-i pună sare pe răni.

Domnul Antonescu, în calitatea sa de istoric, ar fi trebuit să cunoască expresiile: ,, Istoria se repetă întotdeauna” și ,, Înțeleptul învață din greșelile altora iar prostul nici măcar din greșelile lui”. Cu această decizie impusă partidului, nu degeaba se plângeau liberalii mai deunăzi de faptul că află de deciziile din partid de la televizor, președintele liberalilor dovedește deocamdată un singur lucru: și anume că nu este un înțelept!

Și dacă tot am dat-o pe proverbe, eu cred că ar mai fi două care s-ar potrivi foarte bine pentru decizia de a te însoți inclusiv la tribunal … cu PC-ul: ,, Dacă te amesteci în troacă, te mănâncă porcii” și ,, Maimuța când se plictisește, se zgârie pe piept până îi dă sângele”.

Orice partid care a făcut greșeala de a se însoți cu acest partid mutant, care tinde spre zero din punct de vedere electoral și spre infinit din punct de vedere al tupeului și al pretențiilor, a avut de suferit eșecuri majore. Pesediștii ar putea fi consultați în calitate de ,,experți” asupra calității colaborării cu PC-ul. Nu degeaba s-au ferit ca dracu de tămâie de asocierea cu ei. Și, dacă îmi permiteți și o mică prognoză, de acum pesediștii au scăpat în câștigători detașați la următoarele alegeri. Au să se bată pe burtă cu nou formata alianță dar au să aibă mare grijă să nu-și alăture numele cu aceasta pe la tribunal sau de aiurea.

Domnul Antonescu se pare că a trecut prin viață cu naivitatea ce nu l-a lăsat de braț deși de la o anumită vârstă ar fi fost cazul. ,, Milițianului poți să îi dai toată săptămâna, dar dacă nu îi dai și duminică, nu i-ai dat nimic!” era un proverb folosit în vechiul regim la adresa colaborării cu cei de teapa lui Voiculescu, adică cu securiștii și milițienii.

Să vedeți ce-o să fie la gura Antenelor, atunci când după cereri din ce în ce mai nesimțite, Antonescu va zice pentru prima oară nu! Cum va descoperi Gâdea că Udrea și Blaga sunt totuși niște oameni responsabili și frecventabili iar domnii Voicu, Stroe și Stavarache niște nulități. Aici parcă aș subscrie și eu și nu pot să nu constat că Antonescu face aceeași greșeală pe care o fac toți lideri români de partid, aceea să se înconjoare, acolo sus, doar de yesmeni și mediocri. În România politicienii nu au înțeles încă nici după 20 de ani că liderul nu trebuie să fie cel mai deștept din gașcă, el trebuie să fie un vizionar cu spirit de echipă și cu un pronunțat simț al responsabilității.

Întorcându-ne la proverbul cu maimuța nu putem decât să stăm și să ne minunăm. Antonescu scăpase deja pe culoarul preferințelor la președenție, liberalii stau pe un scor electoral pe care nu l-au avut nicicând, ce mai lipsea? Puțintică răbdare, stimabililor!

Ce ar fi făcut Varanul dacă Antonescu nu ar fi ,, mușcat”? S-ar fi întors către Băsescu? S-ar fi dus la pesediști? Mă îndoiesc amarnic!

Liberalii au obținut cu siguranță în urma acestei decizii un singur lucru cert. Sprijinul Antenelor, care nu știm în ce măsura va mai conta în 2012, lipsa votanților simpatizanți liberali care vor sta acasă la vot de scârba Varanului, coagularea imaginii PSD-ului ca singură variantă la actuala guvernare, precum și nenumărate motiv de atac din partea lui Băsescu în următoarea perioadă. Se pare că indiferent cât de multe greșeli face Băsescu și clica lui, dl. Antonescu & Co poate întotdeauna mai mult!

Și, uite așa, țiganul hoț, aburitor și cu ghiul, a ,,coclit-o” și pe ultima virgină bălaie de la horă. Așa că, peste nouă luni o să mai avem un puradel brunet ce-o să ne ,, păzească” la portofele.

Orice om sănătos la cap din România de astăzi are mari dificultăți și chiar spaime în ceea ce privește exercitarea unui gest simplu, atât de obișnuit pentru un om al timpurilor noastre, acela de a deschide televizorul. Prin natura sa, un om zdravăn la cap și cu oarece instrucție (nu neapărat necesară această ultimă calitate, care poate lipsi în cazul existenței unui dram de bun simț) este tentat să urmărească zilnic știrile referitoare la comunitatea în care trăiește. O dezbatere pe teme sociale, politice sau chiar mondene, precum și prezența unor realizatori acompaniați de niște oameni aparținând elitelor, oricare ar fi ele, au fost atuul televiziunilor de știri și motivul principal al succesului lor. Asta se întâmplă atât în Romania cât și în Occident, de unde a fost importat acest concept.

Omul sănătos la cap este astăzi surghinuit undeva între Euronews și CNN, cu vizite dese pe Discovery sau National Geografic, eșuând în cele din urmă, în crucea nopții, pe HBO sau Cinemax.

Ar fi interesant de văzut cine sunt liderii de opinie și de decizie în formarea gustului public și cu ce drept ne interzic nouă, oamenilor normali și cu bun simț, accesul la televiziunile în limba română.

Faptul că la un OTV oligofrenia spontană și încurajarea nebuniei patentate sunt folosite de un DD ca izvor de bani negri și șantaje ordinare, este numai vina CNA-ului. Aici ar trebui să-și arate mușchii stimabilii intelectuali, care sunt plătiți pentru aceasta și nu la emisiunea Eugeniei Vodă, pe motiv că nu a fost invitat și un cetățean care să-l înjure pe Cristoiu, pentru că îi place de Zelea Codreanu. De parcă un intervievator ar trebui să se blindeze cu câte un consultant independent pentru fiecare temă pe care vrea să o dezbată cu invitatul său…!?

Dar pentru lipsa invitaților, care ar trebui să ia partea bunului simț și a civilizației pe la tot felul de paranghelii televizate, de ce nu ia CNA-ul atitudine?

Se pare că proprietarii trusturilor Realitatea, MediaPro și Intact se consideră cei mai deștepți români în viață și obișnuindu-se cu această idee, au decis ei pentru noi și copii noștrii ce anume este educativ și aducător de rating.

De aceea, domnii SOV, Sârbu, Voiculescu & moștenitoarele, precum și specialiști de’alde Oancea sau mai știe eu care, ne oferă rețeta ratingului românesc:

Înmormântări cu zeci de care de reportaj și cu travelling focusat pe chipul mortului, deliruri agramate ale patronilor din fotbal, emisiuni cu curve și cocalari, manele și țigani, etc. Apropo, în anii ’90 era o mare negociere în parlament și prin televiziuni cât anume din timp să se aloce pentru minorități. Vezi Doamne, emisiunea în limba maghiară să nu treacă de două ore și cea în germană de una! Privind astăzi pe micile ecrane și mai ales de Revelion, nu mai suntem siguri care este majoritatea și care este minoritatea. Țiganii sau românii…?

Talk show-uri cu bâte și flegme mediatice, în care nu există dialog ci doar înjurături, sunt o regulă generalizată acum, B1TV și 10TV de-o parte iar Antenele și Realitatea de alta. Precum două tabere de autiști agresivi, cele două tabere stau una de-o parte și alta de cealaltă, ca două pirande care își ridică fustele una la alta.

Emisiunile de tip reality show, în care vedem defilând tot felul de năuci, gen schimb de mame, soacre, amante sau copii, au ajuns un fel de emisiuni soft, pașnice și băltind de ziceri extrase adânc din străfundurile mahalalei.

Iar între cele două tabere de țigani mediatici, pe post de foc etern la a cărui flacără totuși pare că nu se mai încălzește nimeni, zace în praf televiziunea publică. Aceea pentru care fiecare familie plătește 4 lei pe lună. Cu mici excepții, constând din transmisiuni sportive sau unele filme mai noi, televiziunea pe paralele cetățeanului are același program tern, plictisitor și vetust. Cât despre emisiunile informative sau cele politice, subordonații doamnei Culcer au o prestație pe care nu știu dacă să o compar cu cea a cimpanzeilor cu curul roșu sau cu poziția meditativă a ghioceilor sub balega vacii.

Întorcându-ne la marii ,, intelectuali” ce păstoresc televiziunile, cei pe care i-am enumerat puțin mai sus și din care, cu scuzele de rigoare, trebuie să-mi fac mea culpa pentru că l-am uitat pe dl. Prigoană, pe baza principiului cauză-efect trebuie să afirmăm următoarele:

Nimeni să nu creadă că toți acești moguli, mogulași, politicieni, deputați, senatori, polițiști, miniștri sau președinți fac vreo concesie în comportamentul lor pentru atât de invocatul rating sau pentru că… de’, asta se cere! Iar în rest, ei vorbesc frumosc acasă, merg la biserică, dau săru’ mâna la femeia de serviciu și la vecini, citesc povești la copii sau merg la vreun teatru, cinema sau concert. Și nici nu adorm seara cu vreo carte pe piept!

Nu, doamnelor și domnilor! Ei așa sunt! În viața de zi cu zi toate aceste personaje își trăiesc viața după reperele pe care ni le-au impus pe moșiile lor mediatice. Ei fură, înjură, beau și se manelesc, umblă cu bâta de lemn în torpedo, se impresionează bovin la branduri, se cordesc pe bani și pentru avansare și își umilesc angajații și apropiații.

De ce au ajuns acești mitocani să fie atât de bogați și influenți?

Asta, stimați concetățeni, este o cu totul altă poveste, al cărei mister ar putea fi revelat de Iliescu Ion și strămoșii lui politici, ce ne-au lăsat o țară în care urmașii hoților din mahalale și ai putorilor de prin cătune înnămolite sunt astăzi, ,, pătura socială conducătoare”!