Conversație la gura frigiderului cu Chelu Cătălin

Până mai ieri, eram o persoană neînsemnată din punct de vedere al cunoștiințelor mele ce fac ,,breaking news”-uri și rating-uri pe cele mai vizionate canale de televiziune ale neamului. De ieri în schimb, mă simt și eu conectat la fluxul de adrenalină ce se scurge din ecranul televizoarelor și dacă reporterițele frenetice ar ști de existența mea, m-ar putea contacta pe post de expert independent în relaționarea cu dl.Chelu.
Acum zece ani, închiriasem de la actualul megamiliardar o hală răpănoasă, situată într-un vast compex uzinal din Tecuci. Închiriasem doar după ce bătusem palma cu proprietarul și mă înțelesesem asupra faptului ca în maximum șase luni după ce termin investiția în mica făbricuță de muștar adăpostită de hala lui, voi putea să o și cumpăr.
La momentul convenit, îl întreb pe cetățeanul proprietar asupra sumei dorite iar el își precizează modest pretențiile:
-Măi băiete, nu fac eu mare sfârâială cu de-alde ca tine! Dă și tu șase sute de milioane și e a ta!
După trei luni, cu banii în cont, regulamentar, îl sun din nou pe dl.Cătălin iar el mă lămurește relaxat:
-Băi omule, ăla a fost prețul de atunci! Piața se mișcă odată cu țara, băi băiete! Dă și tu acolo nouă sute de milioane și scapă-mă de ea.
În primăvara următoare, precaut fiind, îl sun din vreme:
-E bine cu nouă sute, dl.Chelu?
-Măi omule, cum vrei să-ți dau măi, bunătate de hală cu doar nouă sute! Uite și tu ce bine arată! Pune și tu acolo, um miliard patru sute și e a ta!
Resemnat că nu pot face față dinamicei dezvoltări a pieței imobiliare din marginea Tecucului, mă pun pe strâns bani pentru a putea face față viitoarei negocieri cu dl.Chelu. Nu trece mult însă și presat fiind de posibilitatea unor fonduri europene, mă văd nevoit să apuc taurul de coarne și să tranșez definitiv problema acestei proprietăți:
-Domnule dragă, spuneți-mi pretenția dvs. financiară pentru hală, corepunzătoare datei de 15 Noiembrie ora 12.00 a.m.?
-Măi băiete, sunt cam ocupat atunci dar… în fine. Hai să o rezolvăm! Să ai pregătite două miliarde două sute, jumate cu, jumate fără, jumate în cont, jumate aduci!
Cu o zi înainte de data fatidică, sun de control să stabilesc ora de întâlnire și banca în care se face plata. Chelu, mărinimos, confirmă ora de întâlnire apoi, înainte de a închide, mă avertizează:
-Și să nu uiți banii de conducte!
-Care conducte, domnule?
-Cum care conducte! Păi sub hală ai bunătate de conducte de canalizare cu diametrul de 800 de mm. Eu ți le dau cu 10 dolari metru’, că la Roman, la PetroTub, e 20 de dolari.
-Și câți metri de conductă sunt? suspin sfârșit, după ce îmi revin din șoc.
-O sută cincizeci de metri de conductă! E ca și nouă, să nu îți pară rău după bani, că eu nu vând decât lucruri de calitate! Să ai 2250 de dolari mâine la tine, dar vezi că pe ăștia îi vreau în valută, că plec în vacanță săptămâna viitoare!
Pe 15, la ora 12.00 în Galați, la adresa stabilită, mă prezint cu banii în valiză și cu copia ordinului de plată la portofel, parchez în fața unei case ca un vapor, înconjurată de un gard de 3 metri din cărămidă și mă pun pe așteptat.
Pe la 16.30, apare, într-un final, cu o Dacie hodorogită de pe care curgeau tablele, mă salută volubil și predă Dacia bodyguardului care iese iute din cașcarabetă și dispare cu hârbul. Intru după el în curtea palatului, trec de un Mercedes 600 SEL apoi mă poftește în casă.
-Vezi că cafea n-am, îmi zice, privind preocupat în frigiderul de pe hol. Până aranjezi tu banii, eu îmi fac un sandwich iar dacă ți-e foame, până îi număr, poți să-ți faci și tu unul!
Astfel, la lumina becului de frigider, căci ușa era stricată și nu se închidea decât dacă o trânteai, străjuindu-l unul de-o parte, altul de alta, banii de pe hală și evident, conductele de sub ea, și-au schimbat proprietarul.
Mușcând cu poftă din pâinea cu margarină și cașcaval, că unt n-avea, Chelu mă felicită pentru achiziție:
-Ai făcut treabă bună că ai luat hala! Mi-a părut rău după ce ne-am înțeles la preț că ți-am dat-o așa de ieftin, am stat mult și m-am gândit dacă să mă sucesc sau nu. Dar după aia m-am gândit că, în definitiv oameni suntem și am bătut palma, așa că … Treacă de la mine diferența! Îmi place ca oamenii să-mi rămână mulțumiți și datori după ce i-am ajutat!
Acum, oricât de handicapat sau papagal ai fi, nu poți să te gândești că Chelu s-a dus ieri pentru prima oară în biroul generalului Fătuloiu și că s-a programat pentru întâlnire, luându-i numărul din cartea de telefon sau de pe site-ul MAI.
Ca toți meltenii ajunși meleonari, Chelu a rămas corijent nu la purtare, că mitocănia e pe trend, ci la logică. Asta e o materie ce se predă în clasa a 9-a și e bine să te ții de ea. Dacă Chelu ar fi asimilat-o la vremea ei, ar fi aflat următoarele:
Că dacă de la partenerul de la care ai de luat, poți să-l freci la nesfârșit în sus , la milițianul la care ai de dat, nu poți să o freci la nesfârșit în jos!
Pentru că dacă partenerul înghite în sec și ridică din umeri, milițianul deschide pe sec și te arestează!

Comments are closed.