Dacă ai putea sta în Romania ca observator într-o capsulă aseptică şi izolată, de unde ai putea să urmăreşti ,,spectacolul” existenţei cotidiene, fără să trebuiască să şi participi la ea, ar fi mişto de tot. În primul rând nu ai avea niciodată posibilitatea să te plictiseşti.
Nu ştiu alţii cum sunt, dar la noi în Românica, pe zi ce trece asistăm la o trecere vertiginoasă într-o realitate paralelă, complet detaşată de cea normală, a preocupărilor principalilor factori de conducere ai Statului. Faptul că Parlamentul în general bate câmpii este un lucru arhicunoscut pe aceste plaiuri mioritice.
Totuşi, până acum, cu toate derapajele normale pentru nişte politicieni, cei care au făcut parte din Guvern aveau o minimă preocupare pentru administrarea treburilor Statului. Astăzi însă, s-a ajuns într-o situaţie în care, în comparaţie cu prestaţia actualului Guvern, Parlamentul are o aură de respectabilitate iar amintirile guvernelor de dinainte de 2008 sunt înrămate de actualii cetăţeni aidoma unor icoane dragi, coborâte din pod.
Astăzi, Romania toată seamănă cu Băsescu! Trăim într-o ţară care a luat chipul şi ,,manierele” celui care i-a influenţat viaţa politico-administrativă în ultimii şase ani. Dacă în perioada 2004-2008 s-a mai opus ceva rezistenţă la nivelul Guvernului în faţa asaltului năprasnic al celui care ne este preşedinte, din 2008 frâiele au fost luate viguros şi orice rezistenţă a încetat!
Trăim într-o ţară în care ,,liantul” coeziunii naţionale este ura dintre categorii sociale, minciuna şi incompetenţa sunt temelia acţiunilor politice, nepotismul şi corupţia sunt ,,filonul de reînprospătare” al clasei politico-administrative iar exhibiţionismul şi mârlănia sunt ,,baza” comunicării publice. Ranchiuna personală şi umorile post-mahmureală au devenit politici de stat, capriciul discreţionar şi toana de moment devin strategie de stat.
Guvernul, emanat de acest ,,tătuc” mereu în luptă cu ceva sau cineva, este o capodoperă tragică a acestui regim securisto-mârlănesc. Acesta ar trebui luat şi conservat în integralitatea lui într-un insectar, aşa cum făceam în copilărie cu greierii şi cărăbuşii, pentru o minuţioasă analiză din partea urmaşilor noştri. Asta în speranţa că această ţară va mai avea un viitor după acest groaznic potop!
Ce face Guvernul unei ţări care bate toate recordurile de prăbuşire economică din Uniunea Europeană?
Păi… ce ar putea să facă? Să incepem cu primul ministru:
Alatăieri dl.Boc, în căutarea vreunui loc din această ţară de a se burica la vreo tăiere de panglică sau vizită de lucru, fără pericolul de a lua nişte flegme sau roşii în scăfârlie, a trăit un minunat ,,remember” al vremurilor de odinioară. În localitatea Afumaţi din judeţul Ilfov, premierul a fost aplaudat, numele i-a fost scandat, urale l-au însoţit, ba chiar după ce a făcut ceea ce ştie el să facă mai bine la un eveniment public, să dea căteva lopeţi prin clisă, i-a fost dedicat sensibilul cântec ce îi face pe pedelişti să îşi pişe ochii, ,,Puşca şi cureaua lată”.
Acest moment înălţător pentru multchinuitul orgoliu al premierului a avut loc la inaugurarea viitorului oraş chinezesc, investiţie privată, rod al cooperării dintre oamenii de afaceri chinezi, turci, sirieni şi arabi! Iar mulţimile de cetăţeni care au aplaudat şi ovaţionat au fost compuse din pături largi de oameni ai muncii de naţionalitate chineză, turcă şi arabă. După emoţionanta lansare a brandului turistic românesc de la Shanghai, printre plăieşii cu ochii constipaţi şi un Ştefan cel Mare întruchipat de un chinez mic şi vesel, această nouă dovadă de dragoste la adresa conducătorilor români ne face să fim de acord cu dl.Băsescu: Nu Guvernul trebuie schimbat, ci cetăţenii!
Doamna Udrea, neîmplinită pesemne în marea ei putere de muncă, pe lângă epuizanta activitate de cheltuire a banilor publici pe tot felul de prostii, a decis să ia cu asalt şi capitala ţării, unde doreşte să îi fericească pe bucureşteni cu viziunile sale despre viaţă, urbanism şi modernitate. Următorul pas al acestei politiciene înţelepte şi de mare viitor, deghizată pentru propria-i securitate electorală, într-o ţoapă plină de fiţe, nu e deloc greu de ghicit!
Domnul Oprea, mareşalul izmenelor, între vizitele la lupanarele din Vaslui şi prestaţia sa de la inundaţii, aceea de stâlp al beţivului suprem, îşi găseşte timp să-şi ducă partidul fără membri la un aiuritor 13%, printr-un sondaj de mare ,,precizie”.
Dl.Videanu, în calitate de ministru al Economiei, ne dezvăluie strategia ce îi guvernează activitatea managerială: în fiecare dimineaţă îşi spune ,, Tatăl nostru”, apoi pleacă la serviciu, de unde se întoarce în fiecare seară mai bogat din punct de vedere personal şi mai trist şi neîmplinit din punct de vedere ministerial.
Dl.Berceanu face ca ţăranul care îşi duce gloaba la târg ca să-şi bată joc de ea. Din cei opt sute de kilometri de autostradă din campania electorală, am rămas doar cu miştourile pe care le face ministrul despre punctualitatea unui CFR obligat să-şi mişte trenurile pe o infrastructură ce nu mai prezintă siguranţă nici măcar pentru plimbarea unei drezine.
Dl. Cseke, ministrul sănătăţii, reuşeşte să perfecţioneze imaginea lăsată posterităţii de dl Paleologu-Pleaşcă, aceea de cretinel vesel, incompetent şi iresponsabil, dar plin de vervă şi inepuizabil izvor de gafe.
D-lui Şeitan de la Protecţia Socială îi mai lipseşte doar o coasă în mână pentru ca făptura-i ternă şi întunecată să poată poza în mod grăitor ca şi simbol al ministerului pe care îl conduce.
Ministrul Agriculturii, nu importă numele, depune CV-uri pe la instituţii europene iar
dl. Vlădescu umblă să impoziteze sume pentru care el însuşi nu s-ar apleca pe jos să le ridice.
Înşiruirea ar putea continua dar ar fi plictisitoare şi deprimantă, astfel că am să închei cu urarea ca fiecare român, în zborul său spre alte meleaguri să nu uite, măcar în gând, să-şi lepede obolul urărilor sale de bine pe adresa cuibului de cretini de la palatul Victoria. Că dacă ar trebui să o facă în mod fizic, mă tem că s-ar prăbuşi preţul îngrăşămintelor!

Într-una din emisiunile pe care cu onoare le moderez la Tele M, am dezbătut plin de voioşie cu purtătorul de cuvânt al Poliţiei Locale, o stimabilă şi amabilă doamnă, despre siguranţa cetăţeanului, ordinea şi disciplina urbei, precum şi alte evenimente rutiero-urbane ale târgului de pe Bahlui.
Plin de satisfacţie, şi credeţi-mă că este pentru prima oară, am felicitat edilii Iaşului pentru civilizata şi inspirata decizie de a se număra printre iniţiatorii proiectului ,,I love velo”. Această iniţiativă atât de normală şi lăudabilă pentru un oraş european a adus, în sfârşit şi în Iaşi, o boare de civilizaţie urbană.
Faptul că parcurile şi străzile oraşului s-au umplut cu biciclişti de toate vârstele, iar tineri cu obrajii îmbujoraţi de emoţia plimbatului pe două roţi şi ,,veterani” ai acestui mijloc de locomoţie, pe care îl redescoperă cu nostalgie, au umplut dealul Copoului în clinchet vesel de sonerii şi clopoţei, m-a emoţionat. Trebuie să recunosc faptul că această iniţiativă mi-a smuls din adâncul părerilor mele ,,betonate”, referitoare la competenţa edililor noştri, un sentiment înduioşător precum că totuşi … , nu este totul pierdut!
Ecologia, sănătatea cetăţenilor, comuniunea om-natură, transportul ergonomic şi civilizat, iată că aceste noţiuni mai există totuşi, şi nu au dispărut din gândurile celor pe care noi i-am trimis la primărie ca să ne facă viaţa mai frumoasă. Deşi avem autobuze sechestrate de Fisc, groapa de la Palas mai are oleacă şi se va uni cu cea de la Hală, drumurile sunt înfiorătoare, zecile de kilometri pătraţi de pavele de pe trotuarele din zona industrială au decis să se ,,extindă” pe ,,pista de biciclişti” care leagă covrigăria din Bucşinescu de spălătoria auto din Podul de Piatră, totuşi… mai există un gând sensibil, pitit sub chica edililor!
În acea emisiune mi-am permis, purtat fiind de val, să fac o glumiţă şi să întreb purtătorul de cuvânt al Poliţiei Locale dacă vor mai continua să aplice ,,inteligentele” reglementări ale Consiliului Local, prin care în parcurile din Iaşi nu ai voie să intri pe role, skate-uri sau călare pe velocipede?
-Ce spuneţi, doamnă?! Ne veţi mai amenda acum pe noi, bicicliştii de prin parcuri? Mai ales acum, când primăria este iniţiatoarea acestui proiect de promovare a mersului pe bicicletă?
Doamna a zîmbit diplomatic şi a asigurat telespectatorii ieşeni că poliţiştii nu sunt chiar atât de stricţi şi au discernământul bunului simţ.
Mai deunăzi, aflu că viceprimarul Grigore e la post! Şi printre multiplele sale realizări, ce umplu coşul gol al primăriei, a identificat problema de maximă prioritate şi absolută stringenţă ce sufocă viaţa ieşenilor, aceea a staţiei de închiriat biciclete din Parcul Expoziţiei!
Deci, dacă în parcuri nu se calcă iarba, nu se plimbă câinii şi nu se dă cu bicicleta, ce face viceprimarul?
Viceprimarul gândeşte şi ia măsuri!
Staţia de închiriat biciclete, împreună cu chioşcul galben donat de primărie trebuiesc scoase în stradă şi împinse în drum!
Acolo, printre maşinile tunate ce-şi duc stăpânii să bea cafea la chioşc, printre piţipoancele ce se râd de proştii ceia ce dau din pedale, când ar putea să rezeme o portieră şi să bea Red Bull cu ,,tiutiun”, staţia de biciclete şi-ar găsi locul şi astfel legalitatea s-ar instaura definitiv şi irevocabil în urbea noastră.
Faptul că viceprimarul Grigore e la post şi luptă dârz cu bicicletele ne dă un sentiment de normalitate! În Iaşi dacă o iniţiativă lăudabilă trece prin furcile caudine ale birocraţiei şi este pusă în aplicare, trebuie să stăm liniştiţi, edilii nu ştiau de ea!
Şi evident, când vor afla, o s-o ,,repare”!