Pocnete îngrozitoare, explozii în serie, alarme declanşate urlând tânguitor, copii plângând treziţi din somn, bătrâni speriaţi şi şocaţi, câini turbaţi de frică şi oameni buimaci, trezindu-se îngroziţi. Cam aşa arăta Copoul miercuri la miezul nopţii.
Ar fi interesant de ştiut care a fost motivul pentru care această finală de Cupă a României a fost programată la Iaşi:
Poate pentru că Nichita avea un vis erotic ascuns şi îşi imagina acum vreun an cum înmânează el cupa echipei câştigătoare, poate chiar lui Bâlbă & Co.
Poate pentru că era momentul ca tabela electronică să poposească în sfârşit la un preţ dublu în stadionul vechi şi obosit.
Poate pentru că la F.R.F. şi la Primăria din Iaşi nu au ajuns normativele europene referitoare la organizarea de spectacole în zonele rezidenţiale.
Sau poate pentru că ieşeanului îi era tare dor de hoardele de mârlani în şlapi, cu tricouri mulate pe burtă şi acoperite de coji de seminţe, care să se pişe în văzul lumii pe bulevardul Copou.
Sunt convins că toate motivele de mai sus s-ar încadra cu brio în panoplia gesturilor care l-ar emoţiona pe finul degustător de evenimente pe bani publici. Dacă pentru un primar ca Johannis, apogeul mandatului său a fost ,,2007 – Sibiul Capitala Europeană a Culturii”, pentru un primar ca Nichita, apogeul mandatului său va rămâne finala Cupei României la fotbal Iaşi – 2010. Cam asta e diferenţa dintre cei doi primari şi cam aici au ajuns să se compare motivele de mândrie pentru locuitorii celor două oraşe.
Tot aşa-zisul spectacol de aseară, care s-a disputat pe un gazon desfundat şi mocirlos, a purtat pecetea prezenţei păguboase a groparului echipei Poli Iaşi. Domnul primar s-a iţit peste tot, precum curca pe lemne cotcodăcind voioasă.
S-a hăhăit voios cu dl.Porumboiu, asigurându-se prin aceasta transferul unei doze suficiente din ghinionul legendar de care se bucură apropiaţii lui. Efectul ,,binecuvântării” s-a observat apoi funcţionând fără greş pentru echipa din Vaslui, care a jucat mai bine, dar din păcate, a pierdut.
Imediat după sfârşitul meciului a dat fuguţa pe gazon ca să îl vadă lumea printre oficialii federaţiei, băgându-se în seamă şi pupând jucători pe care trebuia să îi rotească, ţinându-i de cot ca să le afle numele scris pe tricou.
Şi cum se întreba Pampon al lui Nenea Iancu odinioară ,, Ce căuta neamţul în Bulgaria?”, tot aşa ne-am întrebat şi noi, poporenii, ce căuta primarul cu cupa în braţe pe lângă fotbaliştii de la Cluj. Dacă acesta a fost preţul pentru ca festivitatea să se desfăşoare la Iaşi, ar fi interesant de verificat în cazul acesta, cine a decontat cheltuielile cu tonele de artificii care s-au bubuit în crucea nopţii pe cerul Iaşului.
Prea lungul mandat la Primărie al acestui jalnic fotbalist ratat este o insultă la adresa inteligenţei ieşenilor. Şi dacă tot suntem luaţi de proşti, ne putem permite luxul de a avea doar certitudini.
Prima ar fi că prezenţa acestui domn în Primărie nu cauzează doar un lung şir de catastrofe urbanistico-financiare pentru oraş. Spectrul eşecului care înconjoară orice proiect al acestui primar este la fel de eficient şi în domeniul sportului.
Iar a doua certitudine ar fi că, indiferent de nerealizările păstorite de managerul de oraş căruia Fiscul îi va vinde autobuzele la licitaţie, spre marele entuziasm al cetăţenilor de vârsta a treia, sănătatea financiară a lui şi a acoliţilor din galeria lui Poli, stipendiaţi de Rajac, nu va avea de suferit.
Iar a treia şi ultima ar fi că, după orgia fonică de azi noapte pentru locuitorii din Copou, vine şi o veste bună. Aceea că, începând de astăzi, cel puţin un an şi vreo patru luni de acum încolo, o să fie linişte! Şi asta pentru că la orele când se vor disputa meciurile în Iaşi, contribuabilul va fi plecat la serviciu, pentru a avea de unde plăti taxele necesare pentru ca Poli să promoveze din nou!

No related posts.