Cele mai importante 10 bănci din Uniunea Europeană, în frunte cu Raiffeisen, stimulate probabil de suratele lor americane, au redactat o petiţie către Comisia Europeană şi către Banca Centrală Europeană să acţioneze în sensul revitalizării activităţii de creditare în regiunea estică. Cele zece instituţii private cer mai exact infuzii de lichidităţi pentru ele şi filialele lor din fostele ţări comuniste.

Stimatul domn Herbert Stepic, CEO al Raiffeisen, ne prezintă şi o motivaţie tulburătoare: “Europa a luptat timp de 50 de ani pentru a sparge blocul comunist, iar acum, când în aceste ţări din est există pieţe libere, autorităţile nu pot lăsa aceste ţări singure în faţa unei furtuni puternice”. Dl Stepic precizează, de altfel generos: “costurile acordate ţărilor din această regiune ar fi relativ mici în comparaţie cu sumele imense care au fost dislocate pentru a salva băncile din Occident”. Respectabilul bancher estimează că o sumă de 10 miliarde euro ar fi suficientă pentru România, cinci miliarde ar fi suficiente pentru economia reală, iar restul ar fi binevenite instituţiilor pe care domnia sa le reprezintă.

Este interesant cum băncile private care au realizat şi realizează sute de milioane de euro se identifică acum, în acest moment de restrişte, cu lupta pârliţilor din Est cu hidra comunistă. Luat de val, dl. Stepic roagă autorităţile să nu-şi lase ţările de izbelişte în faţa crizei; ţările! adică pe ei!
Invocarea luptei cu comunismul, trâmbiţată din partea stimabililor bancheri, mă face să mă gândesc la butada ce circula în anii ’90 referitoare la eroii revoluţionari: “Puţini am fost! mulţi am rămas!”. Iară tonul imprecaţiei mă duce cu gândul la cântecele auzite prin autobuze şi tramvaie cântate de cerşetorii desculţi, jegoşi, cu lumânări la nas în prag de sărbători:
,,Mamelor din lumea largă,
Mama-i moartă, tată n-am,
Dă-ne un leu măcar acuma la-nceput de an,
Că suntem copii sărmani!”

Faptul că alegaţiile acestui milog cu Mercedes la scară nu sunt tratate de doctori, ci sunt discutate foarte serios şi sobru de diverşi analişti de care s-au umplut televiziunile, mă face să cred că autorităţile ,,din lumea largă” ori suferă de febră cerebrală acută, ori sunt complice la devalizările monstruoase ce au ieşit acum la suprafaţă de când cu criza.

În momentul când criza creditelor subprime, un adevărat Caritas ceva mai sofisticat, a debutat în Statele Unite, iar administraţia retardată ce tocmai şi-a părăsit locul de muncă a sărit cu primele 700 de miliarde să acopere gaura, orice observator avizat şi-a putut da seama ce legături strânse sunt între criminalitatea financiară şi autorităţile statului. Iar modul de abordare, copiat apoi de europeni, l-a făcut pe unul din oamenii de afaceri texani să închirieze prima pagină dintr-un cunoscut cotidian american pentru a-şi transmite disperat mesajul: “We are the last fucking communiste country in the world”!

În ultimii ani, am auzit cu toţii că în sistemul bancar de pretutindeni au fost depistate furturi, delapidări, escrocherii de sute de milioane de euro, chiar miliarde de euro. Ultima isprava a unui fond de investiţii din State e chiar grotescă, proprietarul ei “a topit” 50 de miliarde de dolari şi nici măcar nu a fost arestat! Încercaţi să vă imaginaţi ce i s-ar fi întâmplat unui om obişnuit dacă ar fi tras în piept celebrul fisc american, acela de care nu scapi nici mort, cu 100.000 de dolari? Pesemne ar fi luat vreo 10 ani de puşcărie, asta dacă plătea suma în cauză!

Aroganţa acestui sistem nu poate fi mai bine descrisă decât de el însuşi: cu o mână iei ajutoare de la stat zeci de miliarde pentru a preîntâmpina prăbuşirea economiei, iar cu cealaltă cheltui sute de milioane pentru bonusurile de sfârşit de an şi deconturi ale unor vacanţe care să te ,, elibereze de stres”.

Cinismul nu se opreşte aici! Cu miliardele primite pentru supravieţuire te duci şi ataci speculativ monedele unor state spre care apoi te îndrepţi şi ceri ajutoare pentru menţinerea lichidităţii propriilor buzunare.

Varianta de aplicare a acestei aroganţe în spirit românesc este absolut originală şi tulburătoare: Dacă propunerea de iniţiativă legislativă a dlui Gheţea, preşedinte al Asociaţiei Bancherilor din România, se va materializa, pentru toate afirmaţiile de mai sus va trebui să fiu pregătit să suport urmărirea penală pentru “denigrarea instituţiilor bancare”!

Deunăzi stăteam la taclale cu un prieten bancher şi discutam despre criză. Cred că ar fi interesant să îl citez: “Dragul meu, explicaţia este simplă. Băncile şi instituţiile financiare prin furt şi incompetenţă au creat criza. Băncile trebuie acum să ia măsuri pentru protejarea indicatorilor. Iar voi, clienţii o să le plătiţi!”

De curând Banca Centrală Europeană a luat măsura stimularii creditării prin reducerea dobândei EURIBOR la 2,3% de la aproape 6%. Cum s-a materializat această măsură în Romania? Păi, simplu! Pretendenţii la ajutoare guvernamentale autohtone plasează banii în economie cu 11% pentru că… e criză!

 Începând cu 1989 a apărut în peisajul politico-organizatoric al ţărişoarei noastre o nouă specie de devoratori ai bugetului public, specie ivită în urma încrucişării dintre nobila stirpe a primarilor cu cea a agenţilor producători de spectacole-eveniment. Nevinovata întâlnire de la începutul anilor 90 dintre un primar stresat de obligaţia de a-şi delecta cetăţenii cu pâine şi circ în urma presiunilor străzii, cu impresarul salvator care ştia numărul de telefon al Mirabelei Dauer a dus la geneza acestui feroce prădător.
De-a lungul anilor, această corcitură provenită în urma copulaţiei dintre primar, alesul şi administratorul banului public, cu impresarul, specialistul în tocarea finanţelor şi redistribuirea acestuia pe traiectorii oculte şi fără miros, a atins culmi uluitoare de perfecţionare şi adaptare. Profitând de arealul extrem de favorabil în care a apărut şi s-a dezvoltat, îmbibat de substanţe hrănitoare cum ar fi propaganda, nevoia de bani pentru partide, lăcomia şi nevoia de băi de mulţime a mai marilor zilei, acest mutant a ajuns să copleşească dorinţa de spectacol a eternilor gură cască, cei ce sunt principalii beneficiari ai acestui tip de evenimente.
Ziua satului, a comunei, a oraşului, a ţinutului şi a regiunii se îmbrăţişează cald cu sfinţii şi sfintele ce patronează comunitatea sărmanilor contribuabili. Comemorările, atestările, aniversările şi sfinţirile pun umărul împreună cu încercările de doborâre a Guiness book-ului, în care s-au specializat primarii marilor sau micilor aşezări din România.
Cel mai lung, cel mai gros cârnat din lume , cel mai mare numar de Moş Crăciuni, cea mai mare omletă prăjită în tigăi colosale, cel mai mare număr de sarmale îngurgitate în regim de concurs de către oficialităţi, nimic nu pare să reziste ofensivei impetuoase de spargere a banului public, condusă de aceşti vajnici cavaleri ai apocalipsei enterteinmentului.
Anul acesta ca de obicei am aniversat la Iaşi cu Irina Loghin, Morandi, Loredana Groza, Ştefan Bănică jr şi Nicolae Botgros. Iar aceşti cetăţeni români au fost plătiţi cu sume între 5000 şi 12000 de euro ca să participe împreună cu noi la comemorarea înfiinţării statului modern român.
Dezmăţul pe banii contribuabililor va fi şi anul acesta patronat de liota de politicieni şi căpuşe mediatice, nelipsite de la aceste ocazii. Această adunare este benefică tuturor, atât ca imagine  cât şi ca protecţie a bussines-ului pentru soliştii în cauză, pentru că aş vrea să văd şi eu procurorul care să cerceteze traseul banilor şi al comisioanelor necesare unei adunări ce a fost patronată de premierul şi preşedintele în funcţie.
Cadoul meu pentru voi, cu ocazia acestei aniversări a creării României moderne, sunt următoarele versuri:

,,Azi, cînd patimilor proprii muritorii toţi sunt robi, 
Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi
Idolului lor închină, numind mare pe-un pitic
Ce-o beşică e de spumă într-un secol de nimic.”

                                                            Scrisoarea a II -a 

                                                             Mihai Eminescu                                                                   

Ce spuneţi, dragi prieteni când recitim aceste versuri? Oare se potrivesc? 

 

Bine v-am regasit, dragi prieteni!

Dupa o binemeritata vacanta intram in forta in malaxorul politic de Bahlui. Din pacate, se pare ca singurul eveniment ce scoate din amorteala viata politica a targului ramane doar inscaunarea lui Obama de peste ocean!

E foarte ciudat ca dupa alegerile din 30 Noiembrie, excluzand Sarbatorile, o pacla densa s-a asternut in activitatea politica ieseana. Toti marii ei actori (nu va speriati, e doar o figura de stil nu o constatare) au intrat brusc la hibernat, mai bine spus la amusinat prin colturi. Pai, sa-i trecem in revista…

Primarul nostru si-a descoperit pe langa talentul de conducator de club si pe cel de lider zonal al PSD-ului, participand de zor la smenuielile numirilor in functie la Bucuresti. Din pacate, acest talent autodescoperit nu a fost confirmat de colegii sai, astfel incat nici un reprezentant al Iasului nu si-a gasit vreun loc prin Guvern sau de aiurea. Intr-un fel, tot e bine! Dupa Adomnitei si Chioariu numai Victoras Lupu mai lipsea!

In rest, domnul primare isi vede de Primarie cum stie el, ii santajeaza pe oamenii de afaceri daca nu cotizeaza la Poli si cere CV-urile candidatilor la prefectura sa-i fie prezentate la partidoi.

Domnul Carlan, acest Balzac al esecurilor politice, a plecat la Ministerul Mediului sa lupte impotriva poluarii si a inundatiilor, lasandu-si locul liber in filiala pentru un nou presedinte.

Domnul Relu face strategii liberale in vederea noului congres ce se anunta tensionat pentru tripleta aroganta Tariceanu-Olteanu-Troaca, si o sa vedem atunci daca si-a facut calculele inspirat sau nu! Chiar sunt curios cum vor gestiona liberalii hemoragia de oportunisti?

Doamna Gavrila  s-a retras in turnul de fildes al Inspectoratului si banuim ca analizeaza daca merita conservarea experientei si competentei sale la locul de munca pretul unei usoare baleieri spre vechea dragoste democrata.

Domnul Cihodaru e prezent la fel ca inainte la spital, ne prezinta accidentele si victimele batailor din carciumi la presa si in audiovizual. E chiar curios de ce s-a agitat atat in campanie!

Suntem curiosi doar daca tanara doamna Dobre a ramas in continuare ,,decisa sa lucreze pentru noi”?

Noutatile nu se arata de fel in acest nehotarat Ianuarie prin targul de Bahlui.

Dar va promit ca o sa va tin la curent cu inviorarea personajelor pe care le-am admirat in lupta politica de anul trecut, si mai ales modul in care isi vor respecta promisiunile electorale!