Iunie 1988. Tanar la 20 de ani, cobor din tren in Gara Iasi, cu un rucsac plin de haine si carti. Pasionat de istorie si de tot ce a dat mai valoros traditia si cultura noastra. Stiu bine, de mult timp, ca Iasul are cu ce se lauda.
Imi incep studentia la Facultatea de Hidrotehnica a Institutului Politehnic (astazi, Universitatea Tehnica „Gheorghe Asachi”).
In cei mai frumosi ani ai tineretii mele locuiesc in campusul „Tudor Vladimirescu”, in caminele T7 si T8.
Vine Revolutia din Decembrie ’89 si dau o fuga entuziasta la Tg. Mureş, oraşul in care am vazut lumina zilei. Au murit oameni langa mine, mare noroc sa scap cu viata… Fara pretentii de revolutionar.
Romania este in tranziţie. Student in anul IV, nevoile ma obliga sa incep sa lucrez ca agent de vanzari. Fac talpa trei ani de zile, apoi incep sa urc pe treptele carierei.
In 1997, ma hotarasc sa infiintez propria companie. Ani de munca, multe dificultati, dar si satisfactii.
Astazi, in grupul de companii „Erna” lucreaza 354 de oameni.  Nu avem contracte cu statul. In schimb, la bugetele de stat si locale platim lunar taxe si impozite de peste 100.000 euro.
Prin munca mea si a colegilor mei, prin proiectele pe care le-am conceput, am atras fonduri europene in valoare de 827.000 euro.
Sunt casatorit din 1993 cu Oltiţa, iar Dumnezeu ne-a binecuvantat cu un fiu pe nume David, adevarata noastra comoara, de care suntem foarte mandri, asa cum fiecare parinte este mandru de copilul sau.
După terminarea facultatii, in 1993, devin locuitor al cartierului Pacurari. Apoi, locuiesc pe Arcu, iar de un an in Copou.
Acesta este si motivul pentru care imi cunosc foarte bine Colegiul unde candidez pentru un mandat de deputat: Copou-Centru-Sararie-Pacurari-Canta.
Iasul mi-a daruit foarte multe, iar cele mai insemnate sunt familia, profesia, prietenii si colegii. Acum, inca tanar fiind, este momentul sa intorc orasului meu ceea ce mi-a dat.
Prietenul la nevoie se cunoaste. Iasul are mare nevoie de prieteni adevarati.

No related posts.